Astăzi am pentru tine un exercițiu de imaginație. Ia-ți 2 minute și gândește-te la asta: Cum ar fi ca, peste noapte, telefonul să ți se închidă, pentru că ai uitat să îl bagi la încărcat, iar încărcătorul parcă a intrat în pământ? Cum ar fi să îți petreci întreaga zi fără telefon? Nu știu cum
Cearcănele îi înconjurau frumoșii ochi verzi, iar licărirea din ei era slabă. Sclipea câte o scânteie, din când în când, privindu-l pe cel mic. Veghea de multe nopți lângă pătuțul lui. Alergia la praf și acarieni se accentuase brusc, încât nici antihistaminicele sau antiastmaticele nu mai aveau același rezultat. Iar el tot respira greoi și
Sunt fata al cărei nume e amestecat în cerneala unei cărți: romanul Toate pânzele sus, scris de Radu Tudoran. Sunt Adnana. Sunt femeia pe care destinul se încăpățânează să o aducă în paginile cărților, printre litere și înțelesuri, printre cuvinte pline. Pe care scrisul a făcut-o să se redescopere. Citesc încă de când eram mică,
-Mami, am nevoie de 20 lei la școală, pentru caietul auxiliar. -Iubire, a venit factura la gaz. Și cea la curent. -Mami, mâine trebuie să duc banii pentru excursie. -Nu uita să bagi benzină! Grijile se adunau pe umerii ei, una câte una, ca o haină groasă și grea, încât simțea că se prăbușește, cu
O văd cum prepară o poțiune magică, cu tot felul de obiecte și licori pe care nu le recunosc. Pune o picătură albastră într-o sticlă mică, apoi o picătură roșie și bagă sticluța într-o chestie total necunoscută care începe să se învârtă și să scoată sunete care mă fac să îmi bag codița între lăbuțe
Prima noapte în care ai vrut să dormi cu altcineva în afară de mine m-a luat pe sus și m-a adus cu picioarele de pământ. M-a zdruncinat puțin – nu știam dacă să mă întristez, că deja nu mai ești doar al meu, nici dacă să mă bucur, că ai crescut (deși ai doar 4
S-a așezat pe bordura rece, în timp ce în jurul ei ploua cu frunze galbene și ușoare, iar soarele se oglindea în galbenul lor tomnatic. A încercat să inspire adânc, dar inspirația i s-a tăiat pe jumătate, când ghemul de durere din piept a ieșit la suprafață prin suspine. Lacrimile au început să îi ude
*** Capitolul XX A trezit-o un bubuit puternic și lucrurile din jurul ei au început să se evapore, lăsând în urmă doar un abur mov. Dintr-o dată, s-a trezit pe stradă, unde tramvaiul a făcut Spuf! Și a dispărut. La fel și mașina de lângă ea. Apoi șinele tramvaiului. Spuf! Spuf! Spuf!, nori de fum
Primul lui body, mare cât două palme, cu care l-a îmbrăcat când au venit acasă, de la maternitate. Prima jucărioară zornăitoare. Costumașul de la primul lui Crăciun. Primul lui Paște. Prima mașinuță. Trusoul de botez. Cadoul de la nași. Primul body, tot cât două palme, al frățiorului său. Prima… Primul… Amintiri turnate în obiecte de
A băgat cheia în ușă și a răsucit-o, simțind în piept, parcă, aceeași răsucire a cheii. A intrat pe hol și a aprins lumina, care nu a făcut decât să o adâncească în suferința ei, luminând o viață ferecată în acel apartament. În cuier încă era agățat puloverul lui, care îi purta mirosul. Probabil uitase