Aici puteți găsi o serie de povești menite să ajute fratele mai mare să se adapteze la venirea pe lume a unui frățior.
Aici puteți găsi inspirație pentru zilele în care vreți să vă jucați. Experimente, jocuri amuzante sau de familie.
Viața la țară, lângă oraș sau lângă pădure, pictată prin ochii unei mame
Viața mea de mamă cu doi copii disecată până în măduvă. Vei găsi zâmbete, împlinire și inspirație. În care te vei regăsi și tu.
Uneori, când ne întoarcem acasă prin peisaje de țară, îmi place să mă uit pe geam, să văd casele și oamenii lor, curțile și grădinile muncite. Și îmi place să îmi imaginez cine locuiește acolo. Câți copii locuiesc în curtea plină de leagăne din lemn și jucării, unele de plastic, altele improvizate chiar de ei?
Cum mi-a venit ideea de a organiza o vânătoare de comori în parc? Pentru noi, ieșirile în parc înseamnă, de obicei, plimbări cu bicicletele, rolele sau trotinetele. Ieșiri la picnic sau jocuri pe păturică, în iarbă, organizăm des acasă, în curte. Totuși, de data aceasta, am vrut să mai schimbăm puțin rutina și am pornit
Vă povesteam aici că am avut pitici prin cap care m-au forțat să mă fac semi-albastră pe păr. Vă maipovesteam și că m-am autoproclamat Dory, peștele albastru cu probleme de memorie din celebrul film Disney „În căutarea lui Nemo, pentru că am vrut să îmi șterg oja cu apă micelară. Ehe, prieteni, nici nu aveam
Când mama vrea păr albastru, înseamnă că piticul care se ocupă de responsabilitate la ea în cap a luat-o puțin pe arătură. Ori poate că vrea și el puțină relaxare, dacă tot se apropie vacanța mult așteptată. Așa că, ce zice piticul: “Măi, mamă, hai să fim și noi rebeli vara asta! Dacă nu ți
Partea a doua […] Arcușul viorii sfârâia, iar degetele lăutarului săltau aproape nevăzute pe clapele acordeonului ce își umfla burduful mai ceva ca un broscoi ce stă pe o frunză de nufăr în lumina lunii. Hora era în toi, ca o vietate imensă, cu multe suflete și respirații șuierate, cu multe opinci care atingeau pământul în
Partea Întâi […] Când a primit scrisoarea în care era chemat la război a vrut să o rupă în bucăți mici, asemenea acelora în care se fărâmase inima lui. A vrut să o ardă, să simtă și ea, scrisoarea, cum limbile de foc o strâng, o schimonosesc și o transformă în cenușă, așa cum simte
– Paulină, te du pân’ la moară și adă un socotei de făină. Vezi că ai la ușă pregătite gălețile de lapte, să le lași morăriței. – Mă duc îndată, mămică. Deseară ai de treabă cu mine? – După ce te întorci de la moară, tre’ să punem de pite. Dară dup-aia… Ce-i? Îți ard
Am început de curând o înțărcare blândă cu mezinul meu, care are 3 ani și 8 luni. Multe dintre voi veți face ochii mari, unele veți empatiza cu mine, altele mă veți judeca. Indiferent din care tabără faceți parte, eu vreau să spun atât: fiecare dintre noi face propriile alegeri, în funcție de ceea ce
Când termini de citit o pagină, întorci foaia cu sufletul la gură. În timp ce ochii absorb cuvânt cu cuvânt, mintea pune imagine lângă imagine, ca niște piese de puzzle, pentru a pune în scenă universul cărții. Iar când ajungi la ultima pagină, rămâi cu un zâmbet și reflectezi la tot ce te-a făcut să
Abia acum încep și eu să mă prind de treaba cu “Ieri încingeai ringul de dans, azi rupi o horă după aperitiv și apoi îți tragi sufletul, horcăind periodic, până la tort.” Să îți explic. O mamă care nu își mai aduce aminte când a fost ultima data la o nuntă, în afară de a