Dacă ar fi să numărăm de câte ori spunem imediat pe parcursul unei zile, la ce concluzie am ajunge? Am aflat eu. De fapt, m-a lovit involuntar gândul acesta, în timp ce rosteam pentru a multa oară Imediat, mami! Băieții erau bolnavi amândoi, adică unul era în refacere, la regim, iar celălalt zăcea în pat. M-am
Ieri te țineam la piept și miroseai a lapte. Azi m-ai ținut de mână când am pășit amândoi, pentru prima dată, în curtea școlii. Înscrierea la școală mi se pare un eveniment atât de plin de semnificații, încât am avut nevoie de timp ca să mă pot gândi la fiecare emoție ce mi-a trecut pragul
Un ochi râde, altul plânge când scriu articolul acesta. De ce? Pentru că am ajuns DEJA în acel moment al vieții de mamă de băiat, moment în care inima îți e făcută fărâmițe, moment în care contează mai mult ce zice Fetița aia de care îmi place mie, decât ceea ce zici tu. Așa. V-am
Pe 26 martie Toate pânzele sus a împlinit 2 ani. 2 ani plini de frământări, de gânduri, dar și de zâmbete și realizări. Ani în care lumea s-a răsturnat și s-a reclădit. Pentru mine, acești ani de blog au însemnat o redescoperire a sinelui, o parte din mine pe care o lăsasem să se acopere
Cei care nu mă cunosc vor crede că următoarea istorisire este înflorită, având aceeași tematică mirositoare ca articolul precedent: “Cu băieții la cinema pentru prima dată” Ei bine, cei care mă cunosc, se vor crăcăna de râs și îi vor mulțumi lui Dumnezeu că nu au norocul meu. (deși, la cât ra**t am avut parte
Știți cum sunt când scriu rândurile astea? Mă simt de parcă am fost la Disneyland. Mă simt de parcă am tocmai ce am coborât din montagne russe. De parcă… Am ieșit de sub o piatră. Nu am mai fost la cinema de când eram însărcinată cu cel de-al doilea băiat al nostru, adică din 2018.
Aseară ai adormit, din nou, după multă vreme, pe pieptul meu. Inimile noastre și-au simțit cântecul și au dansat împreună. Bătaie după bătaie… Se știu demult una pe cealaltă. Se știu de când inima ta a auzit-o și a simțit-o pe a mea, pe dinăuntrul meu. Se știu de când pieptul tău mic stătea lipit
Nu îmi amintesc să fi scris vreo scrisoare către Moș Crăciun, atunci când eram mică. Poate doar pe la grădiniță să fi făcut ceva colectiv, dar nici de asta nu sunt sigură. Totuși, să trimiți o scrisoare către Moș Crăciun mi se pare un gest foarte frumos și emoționant. Am început să scriu scrisori cu
Acum 6 ani mă pregăteam sa acopăr femeia Adnana cu haina de mamă. Mă pregăteam să îi arăt sufletului un nou fel de iubire. Unul pe care nu îl mai cunoscuse până atunci. Unul care avea să îl schimbe pentru totdeauna. Au trecut 6 ani de când te-am căutat disperata, cu inima bubuindu-mi în piept,
Doamne…A mai trecut 1 an. Un an care a fost luat pe sus de vânt și dus în neant. Ba nu, în cufărul amintirilor. În cufărul unde se adună pe rând, unul câte unul, anii care ne poartă prin această călătorie numită viață. În cufărul tău, micuțule, e cel de-al treilea an pe care vântul