Când termini de citit o pagină, întorci foaia cu sufletul la gură. În timp ce ochii absorb cuvânt cu cuvânt, mintea pune imagine lângă imagine, ca niște piese de puzzle, pentru a pune în scenă universul cărții. Iar când ajungi la ultima pagină, rămâi cu un zâmbet și reflectezi la tot ce te-a făcut să simți acea carte. La toate locurile pe unde te-a purtat, locuri din lumea noastră sau locuri ale minții, ori ale sufletului. Ești fericit și trist, în același timp, că s-a terminat.

Când se încheie o etapă din viața ta, abia aștepți să vezi ce te așteaptă în noua pagină și să clădești necunoscutul univers spre care te îndrepți. Ești nerăbdător și optimist, dar și temător, ori reticent.

Zilele acestea am văzut mulți copii care spun „La revedere, grădiniță!, „Rămas bun, doamna învățătoare! sau care fac un pas mai aproape de maturitate, prin terminarea liceului.

Fiecare dintre ei închide acum o ușiță a unei lumi pe care ajunsese să o cunoască și care l-a modelat într-un fel anume. Copiii sunt ca lutul. Iar noi, părinții, alături de educatori, învățători sau profesori suntem olarii. Și prietenii, de asemenea.

Acum, micuțele sau nu atât de micuțele figurine de lut se pregătesc să lase alte mâini să le atingă sufletul, mintea și personalitatea pentru a se apropia mai mult de momentul când vor trebui băgate la cuptor, pentru a fi uscate.

Și, așa cum spuneam la început, pot doar să îmi imaginez atât bucuria, cât și tristețea cu care ei termină Cartea copilăriei sau cea a adolescenței, neștiind că nu vor mai simți niciodată aceleași emoții.

Adică, tot fericire sau dor se vor numi. Dar nu ACEA fericire când ai absolvit clasa a IV-a sau ACEL dor de doamna educatoare, care te-a ținut în brațe când îți era dor de mama. Sunt momente unice, momente care stârnesc furtuni în micile lor piepturi. „De ce sunt fericit că a venit vacanța, că abia aștept să văd cum o să fie la școală, dar când mă gândesc la acel moment mi se face teamă?”.

Da, micile noastre figurine de lut se apropie de forma lor finala cu fiecare pereche de mâini de olar  care le modelează. Noi putem doar sa le fim alături, sa le udam, când au nevoie sau sa le uscam puțin, când sunt prea moi. Putem doar sa fim Acolo.

Vacanță frumoasă!