La nuntă – Ghid pentru mamele proaspăt ieșite din peșteră
Abia acum încep
și eu să mă prind de treaba cu “Ieri încingeai ringul de dans, azi rupi
o horă după aperitiv și apoi îți tragi sufletul, horcăind periodic, până la
tort.”
Să îți explic.
O mamă care nu își
mai aduce aminte când a fost ultima data la o nuntă, în afară de a ei, e o mamă
care, practic, a cam trăit în peșteră.
Așadar, preistorica mamă se trezește pusă în fața evoluției speciei
atunci când primește o invitație la
nuntă (ce însemna asta oare?) și trebuie să intre rapid în ritm. Cita (prietena
maimuță a lui Tarzan,
remember?) o să cam sperie invitații. Și e păcat să rămână bieții miri cu buza
umflată și cu credit pe viață.
Nu te panica! Eu am secretul evoluției mamei! Iată Ghidul mamei proaspăt ieșite din peșteră:
Pasul 1.
Înainte să intri sub piatră, nunta era treaba aia unde trebuia să nu mănânci nimic cu o lună înainte, să arăți scândură, că… na! Cine știe ce zice nepoata vecinei X-ulica dacă ai mai pus vreo câteva kile de când nu mai ai 17 ani, când te-a văzut ea ultima dată?
Așadar, dietă keto-vegană, bazată, în principiu, pe aer și apă. Privește partea bună: faci și economie la mâncare, mai ales cu scumpirile astea acum…
Pasul 2.
Alegerea rochiei. Dacă simți că leșini după 2-3 zile de
dietă pentru nuntă, documentează-te! Vezi că acum sunt tot felul de trucuri,
giumbușlucuri și artificii să bagi colăcelul – dovada iubirii tale și a înghețatei,
sânge din ciocolata voastră – să îl bagi pe sub o rochie, croită ÎNTR-UN FEL,
cu mâneci ÎN ALT FEL, și cu hipno-print ori poate chiar animal print pe ea (hai,
ca asta chiar ți-ar plăcea, știu că
așa se purta în era ta), astfel încât lumea să fie ÎN DELIR când îți va vedea
silueta.
Nu, rochia din epoca de piatră, pe care o mai găsești prin
dulap, e exclus să o mai porți. Nu se mai poartă piele de croco-șarpe și nici
molii stafidite. Toată lumea e eco-friendly, animal protection și d-astea.
Worst case scenario, cică s-ar purta culorile puternice,
vibrante. Și pentru că ești o femeie creativă și descurcăreață, îți aduci
aminte că avea barbatu-tău o vestă reflectorizantă prin trusa de ajutor de la
mașină. Sigur,sigur vei impresiona audiența, mai ceva ca mireasa. Desigur,
majoritatea vor pleca orbi de acolo, ori văzând steluțe mici și fosforescente,
dar te vor ține minte!
Pasul 3.
Acum, că ai pus la punct și corpul și rochia, e timpul să
intri direct în pâine cu tocurile. Organizează un 50m garduri sau ceva în
living, ori ieși cu copiii în parc: ei cu bicicletele, tu cu tocurile. Îți
garantez că nu vei mai arăta ca o barză care pune cartofi!
Știi vorba aia: “Mersul
pe jos face piciorul frumos”? Ei, să vezi ce picior frumos și ce mers
grațios o să ai după câteva sprinturi de tocuri și după ce îți scrântești de
vreo 2 ori glezna stângă, de 3 ori aia dreaptă, dar se merită! Promit!
Pasul 4.
Fii atentă, că nici machiajul nu mai e ce-a fost! Înaintea erei noastre, se purta machiaj care să pară cât mai natural, adică dădeai cu 3 – 4 smacuri și rimel, ca, de fapt să pari naturală. Ei bine, stai liniștită! Acum poți să te fardezi cât și cum vrei! Cu cât mai mult, cu atât mai bine, serios!
3 – 4 straturi de creme, cremulițe, fond de ten și fonduri fără fond.
Poți lejer să renunți la rimel și să îți lipești periuța lui pe post de gene, iar la buze îți trebuie două rujuri, că na, doar ai două buze, nu?
Mai ai și varianta să te duci la machiaj și scapi de o grijă. Iar dacă o rogi frumos pe doamna care te aranjează, poate să te picteze în așa hal, pardon, în așa fel, încât nici nepoata vecinei X-ulica nu o să te mai recunoască!
Pasul 5.
Ăsta e cel mai greu, serios! Când colăcelul va fi frumos ambalat
în verdele țipător și reflectorizant, iar mersul îți va fi de lebădă, tot ce va
mai trebui să faci va fi să vorbești coerent, să zâmbești și să… pari normală!
Știu… te înțeleg. E greu să pari normală, atunci când NU ești, iar singurele
persoane cu care ai vorbit mai mult de un salut sau o conversație de
complezență sunt copiii tăi. De fapt, nu ai vorbit. Ai răspuns celor 9848383 de
milioane de întrebări existențiale și, cu ocazia asta ți-ai îmbogățit serios
cultura generală. E drept, din cauza uzurii neuronilor de mămicenie, ai și uitat
deja, dar… stai liniștită! Râul tumultos de întrebări va mai continua câțiva
ani de acum încolo, așadar încă ai timp să mai înveți lucruri noi. Pe care le
vei uita… Oh, well…
Așa, deci, socializarea!
Fii sigură că nepoata vecinei X-ulica nu se va mulțumi să te
măsoare din cap până în picioare, mai ceva ca porțile de control din aeroport.
O să vină la tine să depănați amintiri demult uitate (intenționat, de data
asta, știu cât te-ai chinuit să uiți cum te-a făcut de râs într-a 9-a). Deci,
când vezi că se îndreaptă către tine, te ridici repede de pe scaun (ai grijă să
nu iei și fața de masă după tine) și fă exercițiul de 50 m garduri pe care l-ai
repetat acasă, către ringul de dans. În sprintul tău, îi arunci un zâmbet și un
”Ador muzica populară!” și
infiltrează-te în horă.
Șiiiii….We’re back at square one, că mai mult de o horă nu duci, așa cum îți ziceam
și la început, o fi vreo sechelă rămasă de la răposatul Coviduț, o fi de la
atrofierea ta musculară ori de la ritmul prea alert al horei, dar îți vei trage
sufletul până înspre tort.
Dacă, Doamne
ferește, nepoata vecinei X-ulica nu se lasă cu una-cu două, ai oricând la
îndemână și varianta că îți sună telefonul. Muuuult mai ușoară ca prima, dar și
mult mai deranjantă, că nu te poți preface că vorbești o veșnicie, când afară e
cam friguț și plouă.
Gata! Ghidul e
complet. Acum, poți să te duci la nuntă!
Extra-sfat:
Savurează fiecare gură de apă băută în tihnă sau chiar și hora aia de ți-a
tăiat răsuflarea. Că cine știe când mai pupi așa momente, fără să auzi la
fiecare minut: „Maaamiiii!”
