Cinci ani și o clipă, Virginie Grimaldi – recenzie
“Cinci ani și o clipă” este cel mai recent roman tradus în limba română al scriitoarei de origine franceză, Virginie Grimaldi. De îndată ce a apărut la Editura Univers, am cumpărat-o. Eram foarte curioasă să văd dacă și acest roman îmi va plăcea la fel de mult ca toate celelalte scrise de Grimaldi. Puteți citi recenziile aici.
Da, mi-a plăcut la fel de mult. Poate chiar mai mult, pentru că și eu am o soră mai mică. Deși nici relația dintre noi și nici copilăria noastră nu se aseamănă cu cea a surorilor Delorme, personajele principale ale cărții “Cinci ani și o clipă”, anumite citate mi-au făcut pielea de găină și mi-au lăsat lacrimi în ochi.
“Nu știu dacă faptul că am împărțit același uter ne conferă puterea de a resimți emoțiile celeilalte, dar un lucru e sigur: există o legătură pe cât de inexplicabilă, pe atât de impalpabilă între frați și surori, aceeași care ne permite să ne înțelegem dintr-o privire, să ne iertăm într-o secundă, ca un pod pe care călătoresc simțurile o legătură care ne sfâșie măruntaiele când cealaltă suferă și ne exaltă când e fericită.”
Scrisă din două puncte de vedere – al Emmei și al lui Agathe și pe două planuri – copilăria fetelor și prezentul, această carte ne poartă prin viața unor copii abuzați, crescuți în frică, care ajung la maturitate cu un geamantan plin de traume și nesiguranțe. Sora cea mare o ajută pe cea mică să își poarte geamantanul cel greu, până când… obosește și ea.
Mima, bunica acestora, joacă un rol foarte important în firul întâmplărilor și am găsit în ea feminitate, putere și curaj. În fond, tot ea este liantul ce le aduce împreună pe cele două surori, după cinci ani în care nu s-au văzut.
“[…] Mereu m-am simțit ca un rahat pe lângă tine, nu este ușor să calci pe urmele surorii perfecte.
– Și e vina mea că tu simți asta?
Ridic din umeri.
Nu e vina ei, cu siguranță nu este a nimănui. Poate că este inerent condiției de soră mai mică, de a o lua pe cea mare ca model și de a nu se simți la înălțime. Poate se datorează diferențelor dintre noi, părții ei mai netede care, prin contrast, face sa iasă în evidență asperitățile mele.” p. 230
Încă un lucru care mi-a plăcut foaaaarte mult este acela că autoarea a presărat printre paginile acestei cărți câteva dintre titlurile celorlalte romane ale sale – “Parfumul fericirii e mai puternic când plouă”, “O să-nțelegi când o să fii mare” și chiar și personajele de la azilul de bătrâni din romanul menționat anterior: Marine și Greg.
”Soră mai mică. Asta sunt. M-am născut ca soră mai mică, voi muri ca soră mai mică. Sunt ferm convinsă că locul în ansamblul fraților și surorilor dintr-o familie își pune amprenta, ba chiar hotărăște adultul care devii. Aș fi fost fără îndoială alta dacă aș fi fost sora cea mare. Primul trasează urma, umple tot spațiul, aspiră toată atenția. Părinții aplecați asupra existenței sale, grijile care îl înconjoară, puterea primelor dăți. Pentru mulți, familia se naște la primul copil. Ceilalți o măresc, el o întemeiază. Își asumă astfel o importanță și o responsabilitate pe care nu le pot cunoaște cei care urmează. Ei debarcă într-un spațiu ocupat. Atenția este împărțită, grijile ușurate, primele dăți deja încercate. Au un model pentru a se construi, în funcție de sau în opoziție cu. Caracterul lor se definește prin reacție, prin comparație: fac mai mult zgomot sau mai puține valuri, sunt mai mult asta și mai puțin cealaltă. Nu știu care loc este mai de invidiat. Fiecare are avantajele și inconvenientele sale. Știu că sunt a doua, ultima, cea mică, cea de după și am resimțit asta profund, visceral toată viața.”
Cu umor printre rânduri și cu lacrimi printre altele, cu personaje frumos creionate, cu multe lecții despre cât de traumatizant poate fi un abuz și cum ajung adolescenții să gestioneze durerea și trauma, “Cinci ani și o clipă” e un roman emoționant, foarte bine scris, greu de uitat.
Vă invit să descoperiți și celelalte cărți ale lui Virginie Grimaldi! Cu fiecare roman scris autoarea atinge anumite fațete ale vieții, în momente diferite: tinerețea și trecerea rapidă a timpului, bătrânețea, dragostea, relația dintre surori, relația mama-copii sau relația tata-copii.
Tu ai citit vreo carte scrisă de Virginie Grimaldi? Dacă da, zi-mi în comentarii titlul ei și dacă ți-a plăcut!
