Dar ce spuneți de iubirea unui copil față de mama lui? Vă zic eu. 

Aveți copii mici? Bucurați-vă de ei!

Vă scot păr alb în (aproape) fiecare minut al zilei? Bucurați-vă de ei!

Hărmălaia din casă e mai ceva ca la un concert Skrillex?

Pereții și canapea sunt pânze ale creației lor?

Televizorul e sacul de box?

Mâncarea e cea mai bună ghiulea?

Dragi mame, bucurați-vă de tot! Da, chiar așa! Pentru că asta e copilăria lor! Acesta e momentul nostru de a fi părinte de copil mic. Bucură-te de el, deși îți vine să îți smulgi părul din cap!

Știu că epuizarea, grijile și pandemia și-au pus amprenta adânc în comportamentele noastre. Mai ales în comportamentul mamelor. Știu că atunci când vă spun să vă bucurați de nebuniile lor, în gândul vostru se nasc gânduri negative: “După ce că nu mai pot, să mă mai și bucur de faptul că oricât aș face curat, tot dezastru e în casă? Să mă bucur că după o zi grea, îmi doresc liniște și primesc un tantrum..sau două?” sau „Îmi doresc doar puțin timp pentru mine. Iar ei stau agățați de mine ca lipitorile cât e ziua de lungă.”

E o expresie în engleză: I feel you.

I feel you, mamă obosită, secătuită de zâmbete și putere, prea adâncită în misiunea asta de a fi mamă și pierdută de feminitate, de sine.

Și eu sunt tot aici. Stau cu copiii cât e ziua de lungă. Nu mă pieptăn cu zilele. Certurile pe jucării și tantrumurile au ajuns să mă macine atât de mult, încât simt efectiv că cedez. Simt că mă doare creierul, la propriu. Și simt că aș vrea să plec undeva.

Am ajuns atât de jos, încât din sete de răzbunare, seara stau la seriale.  În loc să dorm sau să fac treaba pe care nu o pot face ziua. De ce? Pentru că așa simt că îmi iau și eu timpul meu. Dar e doar auto-sabotare. Că mă obosesc și mai tare, adâncindu-mă în bucla asta nesfârșită.

Nu mi-e ușor să vorbesc despre asta. Dar simt că trebuie să o fac, pentru că știu că nu sunt singura în filmul ăsta.

Și totuși, de ce spun să ne bucurăm de toate nebuniile astea?

♥ Pentru că fiecare zi e unică. 

♥ Pentru că în fiecare zi, copilul tău e cu o fărâmă mai mare decât în ziua precedentă.

♥ Pentru că fărâmele astea se adună prea repede și pâinea crește sub ochii tăi, pe nesimțite, până când… Până când casa ta va fi curată, liniștită și… pustie.

De asta. Dacă ne frustram că praful nu a mai fost șters de o săptămână, dacă ne frustrăm că azi i-ai dat biscuiți în loc de fructe la gustare, dacă adunăm țipetele și nervii, în loc să le scădem…Pierdem copilăria lor. Și perioada noastră cea mai frumoasă de a fi părinte.

Știi de ce e cea mai frumoasă perioadă ACUM?

Pentru că ACUM ei sunt ai tai cu toată ființa lor. Acum te iubesc mai mult ca niciodată. Și îți arată asta.

În primii 3 ani, tu ești totul lor. Ești casă, ești masă, ești alinare, ești sac de box. Ești model și oglindă.

După 3 ani începe independența lor. Totuși, tot în jurul tău și al tatălui lor se învârt lucrurile. Păstrează în minte îmbrățișările strânse și “Te iubesc”-ul spus din senin.

Fă-ți acolo, în inimă, un buzunar unde să ții iubirea asta a lor. Pentru că ACUM, aici, cu mânuțele de gâtul tău, cu ochii în sufletul tău, stă iubirea lor cea mai mare.

Nu înseamnă că atunci când vor crește nu te vor mai iubi. Nu!

Mama…va fi mereu mama. Dar nu va mai sta la tine în brațe mai mult de 2 secunde. Nu te va mai lăsa să îl pupi când simți tu, ci când vrea el (dacă vrea).

Copilul va prinde aripi și va deveni adolescent.

Îmbrățișările vor fi date cu porția, iar giugiuleala va fi doar o amintire.

Până când…până când iubirea va fi simțită la telefon printr-un “Și eu” aruncat repede.

Știi că te va iubi întotdeauna. Dar ACUM e momentul când sentimentele lui alunecă cel mai ușor din trupușorul mic, către sufletul tău.