Inimă de Cerneală, de Cornelia Funke – recenzie (YA, fantasy)
Adnana/ February 4, 2025/ Cărți, Parenting/ 0 comments
“Inimă de Cerneală“ este o serie de cărți Young Adult – Fantasy, scrisă de Cornelia Funke, apărută la Editura Arthur.
Primul titlu al trilogiei – “Inimă de Cerneală“ – a apărut în anul 2003 și a câștigat Flicker Tale Children’s Book Award, urmat de “Sânge de Cerneală“ (2005) și apoi de “Moarte de Cerneală“ (2007).
Meggie este o fată de 12 ani căreia îi plac foarte mult cărțile. Cititul reprezintă pentru ea o evadare din realitatea care nu este întotdeauna plăcută.
A moștenit pasiunea pentru citit de la tatăl ei, Mortimer, un “doctor” al cărților, care se ocupă cu repararea copertelor stricate de vreme sau de carii.
Încă de la începutul romanului descoperim că acesta nu i-a citit niciodată fetei o poveste cu voce tare, din cauză că îi era teamă. În urmă cu 9 ani descoperise că avea o abilitate specială: când citea cu voce tare, putea să dea viață personajelor din carte.
Astfel, el a eliberat, fără să vrea, câteva personaje din cartea Inimă de Cerneală: Nas-turtit, Cockerell, Basta. În frunte cu liderul lor, Capricorn, aceștia ard sate și omoară oamenii care nu le fac pe plac.

Capricorn îl caută cu ardoare pe Mortimer pentru a îi fura exemplarul Inimă de Cerneală și pentru că dorește să se folosească de talentul lui pentru a aduce la viață și alte forme ale răului.
Atât Meggie, cât și Mo, dar și Deget-de-praf, un alt personaj care a prins viață datorită limbii vrăjite a lui Mo vor trece prin numeroase aventuri în încercarea de a elibera realitatea de răufăcători și de a scăpa ei înșiși de furia maleficului Capricorn.
În timp ce răufăcătorii sunt fericiți în noua lume pe care au descoperit-o ieșind din carte, Deget-de-praf suferă neîncetat după viața sa din poveste și dorește cu ardoare să reintre în paginile cărții, deși Mo nu știe cum să îl ajute să facă acest lucru.
Datorită lui Elinor, mătușa fetei, descoperim felul în care cărțile pot deveni un zid, o fortăreață împotriva lumii înconjurătoare, luând locul prienilor și al relațiilor sociale din viața cuiva. Elinor nu iubește nimic pe lume mai mult decât cărțile, având o bibliotecă vastă, înțesată cu titluri rare. Singurele ieșiri în lume sunt atunci când pleacă la anticariate sau în alte orașe în cautarea vreunui titlu special pe care dorește să îl adauge bibliotecii sale.

E o poveste în care gustul iubirii pentru cărți străbate paginile, ajungând până pe limba cititorului.
Vedem felul în care personajele se refugiază în lumea cărților, căutând alinare și siguranță când realitatea înconjurătoare se dovedește a fi periculoasă și incertă. Meggie încearcă să își elibereze mintea de frică și îngrijorare atunci când este întemnițată de Capricorn, gândindu-se la poveștile ei preferate.

Meggie este o fată curajoasă și responsabilă, în ciuda vârstei fragede. Totuși, cartea fiind scrisă pentru acest segment de vârstă, cred că scriitoarea Cornelia Funke a dorit să facă din Meggie un model feminin caracterizat de curaj, creativitate și speranță.
În afară de Meggie, mai sunt câteva personaje feminine ce merg împotriva curentului de obediență în fața bărbaților, precum Elinor și Resa sau chiar și Coțofana, mama lui Capricorn. Deși cea din urmă face parte tot din lumea răufăcătorilor, autoritatea pe care o dovedește în fața angajaților fiului său este notabilă.
Fermecată de darul tatălui ei, Meggie își dorește să aibă și ea această “magie”. Atunci când deznădejdea pune stăpânire pe ea și libertatea îi este răpită pentru a doua oară, ea începe să citească Peter Pan și reușește să o aducă din lumea poveștilor pe Tinker Bell.

Poate vă întrebați de ce m-am apucat de citit această serie de cărți pentru copii. Răspunsul e simplu: cărțile despre cărți mă fascinează. Da, a fost ca un basm pe care l-am citit la 34 de ani, dar tot mi-a plăcut foarte mult.
Toate citatele despre cărți, despre litere, despre puterea cititului sunt foarte reconfortante pentru mine pentru că și eu simt asta – iubirea pentru hârtie, cerneală, cuvinte și povești.
Abia aștept să citesc și următoarele titluri- Sânge de Cerneală și Moarte de Cerneală!
Iar dacă faceți parte din categoria de vârstă căreia îi este dedicată această carte și ajungeți pe blogul meu by mistake, în căutarea vreunui rezumat al cărții, vă spun doar atât: nu vă lăsați descurajați de grosimea volumelor din această serie, căci nu veți regreta. Odată ce veți începe să citiți, curiozitatea o să vă mâne mai departe, și mai departe, până când veți ajunge la ultimele pagini, dorindu-vă să nu se termine!