Dialoguri sincere și O călătorie de (re)cunoaștere – recomandare de cărți pentru copii
Adnana/ February 7, 2024/ Cărți/ 0 comments
Mă țin de multă vreme să vă povestesc despre seria cărților Dialoguri sincere, scrisă de Laura Iviniș, apărută la editura Cartemma.
E o serie de cărți în rime, sub formă de dialoguri între un băiat pe nume Rai și părinții lui. Este vorba despre 3 titluri:
- Dialoguri sincere
- Dialoguri sincere 2
- O călătorie de (re)cunoaștere
Fiecare dialog pornește de la o anumită situație, fie că vorbim despre nemulțumirea copiilor că nu alocăm destul timp momentelor de joacă, despre rutina de culcare sau despre tonele de întrebări pe care ni le adresează copiii în cele mai nepotrivite momente.
Cărțile surprind realitatea cotidiană, atât cu bune, cât și cu mai puțin bune, făcându-ne să vedem lucrurile și din perspectiva copiilor și lăsând la o parte gândirea noastră de adulți și rigiditatea căpătată de-a lungul anilor.
O să detaliez în cele ce urmează fiecare titlu în parte.
Dialoguri sincere
Rai e un copil jucăuș și poznaș și, ca orice copil, uneori se supără foarte tare.
Se supără că Mami nu se joacă suficient cu el, că trebuie să meargă la culcare, că trebuie să fie manierat sau că mama nu îl înțelege când e nervos.
Multe emoții și frământări într-un corp mic. Multe griji și lucruri de făcut pe capul mamei. Așadar, cei doi ajung mereu să se certe.
– Mai așteaptă doar puțin,
În curând o să termin
Friptura de preparat
Și-apoi vin iar la jucat.
Pân-atunci nu sta degeaba
Lasă-mă să-mi termin treaba.
Joaca singur s-o începi!
Ce zici? Crezi că te pricepi?
Ia un puzzle, construiește.
O foaie de mâzgălește,
Ia o carte, răsfoiește.
Ia un pluș și smotocește-l.
Ce mi-a plăcut foarte mult e faptul că Laura nu a încercat să nuanțeze reacțiile sau vorbele mamei, ci le-a redat exact așa cum au loc și în familiile noastre: uneori, cu calm și înțelegere. Alteori, cu epuizare și furie. Uneori – bine, alteori – greșit. Uneori – cu soare, alteori – cu nori.
Mi se pare foarte important acest lucru. Copiii pot vedea că e normal să reacționezi greșit uneori, dar întotdeauna lucrurile se liniștesc. Dacă vorbim, dacă ne conectăm și ne explicăm unul altuia ce simțim și de ce. Dacă purtăm un dialog sincer : ).
– Acum strig și sunt nervos.
Nu pot fi silențios!
Plânsul meu e serios,
Ce simt este dureros
Și nu sunt răutăcios.
Iar de strigi și tu mai tare,
E degeaba! Căci se pare,
Nu pot să-ți dau ascultare.
Mintea mea e în formare.
N-are cele necesare,
Să-nțeleagă ca atare.
Plânsul meu nu-i despre tine.
Înțeleg că nu-ți convine
Și ai vrea să se termine,
Însă nu pot controla
Furtuna din mintea mea!
Puteți găsi aici întregul pachet de cărți la un preț special: 100 lei, toate cele 3 cărți.
Dialoguri sincere 2
Cea de-a doua carte a seriei ne poartă spre alte aventuri din viața de familie: lupta pentru mai mult timp la ecrane, cum învățăm să împărțim jucăriile sau bullying-ul.
Dialogurile ne fac din nou să reflectăm la ceea ce le spunem copiilor noștri sau la felul în care reacționăm uneori, din frică sau din supărare, fără să ne gândim înainte. De exemplu, atunci când Rai cade cu bicicleta, mama spune:
-Vai de mine, ce-ai făcut? Să nu-mi spui că ai căzut!
Nu ți-am spus să fii atent și să mergi și tu mai lent, c-o să faci un accident?!
Într-una îți tot repet: pedalează mai încet, că nu ești încă atlet!
Doar un copil neatent!
Știm prea bine că și noi am reacționat așa la un moment dat. Știm la fel de bine că am greșit. Important e să ne dăm seama de greșeală și să învățăm din ea. Rai îi răspunde mamei:
– Poate că sunt vinovat, căci destul nu am frânat. Oare asta-i important? Să-mi scoți ochii imediat când greșesc, că sunt căscat?
Știi că asta doare tare? De fapt doar mult mai tare decât rana însângerată, ce trece rapid pansată. Inima se frânge toată când nu e apreciată și se simte criticată pentru o nimica toată.
Nu-ți cer mult, doar să mă vezi, suferința să mi-o crezi și să-mi dai ce-mi aparține: pupici și îmbrățișări pline, care simt că îmi fac bine!
Am stat și m-am întrebat… câți copii ar avea curajul să le spună mamelor că nu e în regulă să îi critice imediat? Să le spună mamelor că au nevoie de iubire și de înțelegere, mai mult decât orice? Știu ei, copiii, să ne spună toate lucrurile astea?
Poate că nu știu. Dar, datorită cărților precum aceasta, datorită unor dialoguri sincere, pot învăța să o facă și ei.
De aceea îmi plac atât de mult Dialogurile sincere. Sunt sursă de învățare, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Ei văd lucrurile și din punctul nostru de vedere, iar noi, vedem prin al lor. Ei învăță cum să spună ce simt, noi învățăm să învățăm din greșeli, fără vinovăție.
Un alt lucru pe care îl găsesc foarte tare la această serie este faptul că la sfârșitul fiecărui capitol, găsești câte un atelier creativ, de făcut împreună cu cel mic. Un sprijin în consolidarea relației voastre. Ca unealtă de petrecut timp de calitate împreună.
De exemplu, ca sprijin în lupta împotriva ecranelor, puteți realiza o căsuță pentru păsări.
O călătorie de (re)cunoaștere
Mi-a plăcut foarte mult că Laura ne-a ajutat să ne punem ochelari de copii și să înțelegem că, uneori, copiii nu fac intenționat anumite lucruri. Mi-am adus aminte cum am fost și noi în copilărie și am înțeles, încă o dată, cât de importantă este pentru un copil părerea părinților și cuvintele pe care ei i le adresează.
“Uneori, pe măsură ce tot cresc, fără să vreau, pare că trebuie să aleg pe cine să nu dezamăgesc. Pe mine sau pe cei pe care îi iubesc. Căci, devine complicat să reușesc să fac tot ce așteaptă, când am și eu o minte ce-ar vrea să fie ascultată, fără să se transforme totul într-o ceartă.
Soluții n-am, dar cred c-ar ajuta dacă părinții ar putea să-și amintească, măcar câte o dată, că și ei au copilărit odată.”
Faptul că Rai a descoperit că nu toate etichetele puse de către noi, adulții, îl definesc și că el este cine este, în ciuda părerilor celorlalți, este foarte important să ajungă la toți copiii.
Iubirea de sine e un element de bază al personalității copiilor, iar dacă ei nu știu cum să se iubească și să se accepte, dacă nu știu cum să nu se lase influențați de etichetele pe care le primesc, atunci vor avea dificultăți în a se cunoaște pe ei înșiși, în a avea stimă de sine și încredere în forțele proprii.
Așa cum spune și Anca Boloș, Instructor Parenting Conștient și fondator Cartemma: “iubirea ta pentru tine este cel mai de preț cadou pe care ți-l poți oferi.”
Rai spune:“[…] se poate să fi auzit diverse lucruri despre tine care te-au necăjit și care te-au făcut să crezi că nu mai ești iubit. Să simți asta ar fi greșit. Iubirea nu se pierde într-o prostie, ea nu este o foaie de hârtie, ci mai degrabă o cutie în care pui și iei bucurie.”
La finalul cărții copiii pot nota într-o listă de tip jurnal tot ce spun despre ei persoanele importante din viața lor, prietenii sau profesorii. Apoi, dupa această muncă de detectiv, copilul poate decide care etichete i se potrivesc și care nu, să decidă care sunt despre el.
Sunt niște cărți speciale, ce ascund în ele mesaje importante despre noi și despre copiii noștri. Sunt un ghid de gestionare a emoțiilor tradus în cuvinte ușor de înțeles, cu exemple concrete.
Pentru noi, ca părinți, situațiile rupte, parcă, din sufrageria noastră, nu fac decât să ne deschidă ochii mai bine asupra felului în care ne comportăm și reacționăm, fără a ne simți judecați.
Pentru copii, sunt un aliat în care pot avea încredere. Se pot regăsi în neliniștile și furiile lui Rai, pot învăța să vorbească despre ce simt și pot înțelege că și părinții pot greși. Rima nu face decât să adauge un pic de jucăușenie în toată această învățare.
Vă recomand din suflet aceste Dialoguri sincere! Mulțumesc, Laura Iviniș!