Știți cu toții sentimentul care te cuprinde atunci când te pui în pat să dormi. Îngerii cântă Aleluia, corpul se predă moliciunii saltelei, iar mintea se descătușează.

Aaahhh… Ce bine e în pat!

Te cuibărești ușor, să nu trezești dragonașii, îți așezi perna și închizi ochii.

Ahhh.. Dulce somn, ia-mă și du-mă în lumea unde orice e posibil!

Și FIX, dar FIX când ești pe cale să pui piciorul pe tărâmul unde dormitul nu are limite, unde înghețata curge la robinet și unde nu exista Covid, apare EL…

Timiduț, la început, cu un bâzâit ușor, vine să îți șoptească povești de amor.

Zici că ți se pare. Te pregătești, din nou, să evadezi în vise, și, de data asta, chiar ai atins robinetul de înghețată, când Ciup!!! îl simți cum te degustă.

Și… În acel moment…FIX în acel moment…lumea viselor dispare ca fumul de țigară risipit de o adiere. Îți trece și mama somnului, pulsul îți creste și în minte îți vin TOATE înjuraturile pe care le știi.

Și atunci începe povestea ta și a lui. A țânțarului. Căci despre el este vorba.

Cu inima bătând tare, așa cum se cuvine la prima întâlnire, pornești lanterna telefonului. Candlelight devine telefonlight în povestea voastră romantică.

Iei în mână o… Pernă. Ce altceva ai putea lua? Și pornești.

Cu ochii împăienjeniți, te chinui să focalizezi țânțarul pe pereți. Curca în lemne era mică, pe lângă tine.

Ca să fie treaba, treabă, nimerești și piciorul patului. Și nu oricum. Știi cum… Cu ăla micu’.

Pe lângă înjurăturile colorate de mai devreme, îți vin în cap unele noi. Când toți morții, răniții, toate instrumentele de băgat, de scos și toate nevoile fiziologice au fost împlinite…

Te-ai răcorit! Baga nightvision și du-te după el!

Dar ia-l de unde nu-i!

Parcă aveai o vedere bună, ultima dată când ai fost la control. Să tot fie vreo 10 ani de atunci…

Pe perdea, pe sub perdea.

Pe tavan, pe lustră.

Pe tăblia patului, după tăblia patului.

Pe ușa dulapului. Pe oglinda lui.

Pe noptieră. Pe laterala ei.

Stai, să mai verifici o data și copiii. S-o fi dus pe la ei.

Ahhh, scuză-mă, mami, nu am vrut sa te trezesc băgându-ți o lanternă în ochi!

Iar țânțarul… Nu-i și nu-i!

Îți bagi picioarele. Dar nu cu foc și pasiune, ca mai devreme. Ci cu rupere. Aia e, mai bine ciupită de țânțari, decât (și mai) chiaună.

Te pui, din nou, cu grijă, în pat. Iar cântă îngerii, corpul se face una cu salteaua și mintea o zbughește spre cai verzi.

Îți așezi, din nou, perna. Și închizi ochii.

Iar vine înghețata. Și patul cu somn neîntrerupt și nelimitat. Și No Covid fantasies.

Și…Bzzzz!