Salut! Cum ești? Cum e când băieții sunt mari?

E mai liniște? E la fel de multă veselie?

Acum e o nebunie.

Nu o să îți mai aduci aminte, de aceea îți scriu aici, ca să citești când o să ai prea mult timp liber, când băieții nu vor mai vrea să stea numai cu tine și când ți se va face dor să ai brațele pline mereu.

Zilele tale sunt o tornadă de sentimente și de emoții.

Dacă e liniște, înseamnă că piticii se uită la desene. Sau fac vreo prostie.

Dacă sunt țipete, înseamnă că se ciondănesc pe vreo jucărie. Sau se împing ori se lovesc.

Dacă râd, atunci sunt fericiți. Sau și-au făcut echipa împotriva ta și fac vreo drăcovenie despre care au văzut ca te enervează și tocmai de aceea se amuză atât de tare.

Acum sunteți cu gura până la urechi. 2 secunde mai târziu, plângeți toți. Ei pentru că au fost certați, tu pentru că simți că nu mai poți, ai cedat și ai țipat. Alte 2 minute mai târziu, vă cereți scuze unii altora, va îmbrățișați și vă împăcați.

Cum e să faci baie mereu? Acum ești doar pe repede-înainte.

Cum e să stai singură în baie, fără asistență?

Cum e să îți auzi gândurile?

Cum e să simți că nu îți explodează capul?

Cred…De fapt, știu, că e mai bine.

Dar știu că e și mai greu.

E mai greu pentru că sunt adolescenți. Pentru că trec prin schimbări pe care ei nu le înțeleg.

E mai greu pentru că lumea e un loc periculos și tu nu știi tot ce se întâmplă cu ei. Nici nu ai dreptul, dar știu că ți-ar fi mai ușor, pentru a fi sigură că sunt bine.

Și sunt sigură că e mai greu pentru că îți e dor. Ți-e dor de Acum. De Acum-ul meu.

Ți-e dor să le simți mirosul, să îi pupi. Să le simți mânuțele în jurul gâtului tău.

Ai da orice să mai doarmă la tine în brațe măcar o dată. Sau măcar să mai dormiți toți 4 în pat pentru o ultimă dată.

Ți-e dor să te strige Mami!, dar acum sunt mari, aproape bărbați. Cum să te mai strige așa?

Îți lipsesc anii în care tu și tati erați TOT universul lor, anii în care doar brațele voastre puteau alina zgârieturile sau emoțiile puternice.

Știu că ți-e dor. Știu că ai uitat tot ce a fost greu. Știu că ți-ai mai dori ca ei să încapă în îmbrațișarea ta…

Dar să știi că o să fii bine. O să fiți bine.

Pentru că așa curge viața prin noi. Dar nu curge în zadar. De fapt, nu o las să curgă fără rost.

Îți promit că îți trăiesc clipele cât mai viu.

Îți promit că te împing până la cer și înapoi, ca să fii o mamă pe care băieții din Acum-ul tău să o prețuiască și să o respecte.

Îți promit că o să ai amintiri de păstrat în suflet, nu în minte.

Și, zi-mi…Tot așa merge treaba? Copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari?