Inteligența emoțională înseamnă să îți recunoști propriile emoții și să le accepți, să fii receptiv la indiciile pe care ceilalți ți le transmit cu privire la ceea ce simt, să fii empatic și să îți poți controla furia și celelalte sentimente într-un mod sănătos.

♦ Primul pas pentru dezvoltarea inteligenței emoționale este să îți liniștești propriile îngrijorări și neliniști. Așa cum precizează și Laura Markham într-un articol de pe blogul său, au fost făcute mai multe studii care arată faptul că atingerea, vocea și mișcările părinților pot ori să liniștească un copil, ori să îl agite.

♦ Un alt lucru foarte important de punctat este faptul că încă de atunci când sunt bebeluși trebuie să le asigurăm sentimentul de siguranță și de încredere prin gesturi mici. Cum ar fi să iei bebelușul în brațe cât mai repede atunci când plânge.

♦ Alt pas pentru a crește inteligența emoțională este să ne ajutăm copiii să înțeleagă emoțiile și să le accepte. Cum putem face asta? Foarte ușor. Putem să vorbim despre emoții, să comentăm anumite situații, fără a judeca.

De exemplu: Ai ochii umezi. Pare că ești trist.

Zâmbetul tău larg te dă de gol. Cred că ești foarte fericit.

Sari și alergi fără oprire. Cred că ești foarte entuziasmat.

Te înțeleg. Și eu mă simt speriată atunci când sunt într-un loc nou.

♦ Mai mult, putem să le adresăm întrebări.

Dacă te înfurii pe mine, ce poți să faci?

Ce te ajută să te simți în siguranță?

Cum crezi că poți să te liniștești când ești
furios?

♦ De asemenea, în situațiile mai încordate, putem să empatizăm. Atunci când facem asta, copilul învață să își accepte emoțiile și să nu și le reprime, învață că el are și anumite părți mai puțin plăcute, dar care sunt acceptate, și, nu în ultimul rând, învață să se înțeleagă și să se accepte pe sine.

♦ Nici pedepsirea emoțiilor sau reprimarea acestora nu sunt o soluție, deoarece îl vor face pe copil să țină totul în el, urmând ca, la un moment dat, să izbucnească. Exact ca un vulcan ce se pregătește să erupă. Emoțiile reprimate nu dispar, ele izbucnesc și se concretizează cu lovituri, țipete, coșmaruri sau ticuri.

♦ Putem să îi acceptăm sentimentele și să le descriem, copilul simțindu-se astfel înțeles și auzit.

De exemplu: Văd că ești foarte furios pe fratele tău. Spune-mi ce s-a întâmplat.

Înțeleg perfect prin ce treci. Și eu am fost foarte dezamăgită atunci când s-a stricat mașinuța pe care tocmai o
construisem.

♦ O altă modalitate pentru a le dezvolta copiilor inteligența emoțională este să îi ajutăm să se liniștească singuri și să învețe să găsească o soluție.

Încă de când sunt bebeluși, dacă nevoile lor sunt îndeplinite cât mai rapid și se simt în siguranță, sistemul lor nervos învață ce înseamnă auto-liniștirea și, pe parcursul vieții, va dezvolta această latură.

Găsirea unei soluții este, de cele mai multe ori, life saving atât pentru părinte, cât și pentru copil. Veți fi surprinși de soluțiile pe care le vor găsi cei mici și pot fi mult mai ingenioase decât cele la care vă gândeați dumneavoastră. 

De exemplu: Andrei și Alex sunt frățiori. Când Andrei ia mașinuța roșie să se joace, imediat vine și Alex și o cere. Ambii copii sunt supărați că nu se pot juca așa cum își doresc.

♦ Soluția părintelui: O nouă regulă. Dacă mașinuța este la Andrei, ea este ocupată, iar Alex se va putea juca cu ea doar după ce Andrei o va lăsa deoparte și mașinuța va redeveni liberă.

♦ Soluția copiilor: Să facă un nou joc de ștafetă, în care o tură a cursei să fie făcută de unul dintre băieți, în timpul în care celălalt băiețel face parte din staff-ul care schimbă roțile mașinii și îi face verificările și
apoi să facă schimb.

♦ Un pas extrem de important este acela prin care îți controlezi propriile reacții în anumite situații. Tu ești un model pentru copilul tău. Dacă tu țipi când te enervezi, și copilul tău va țipa.

♦ La fel de important este și felul în care îl învățăm pe copil să își controleze furia. Furia apare întotdeauna  „la suprafață”, motivul supărării fiind altul de cele mai multe ori. Ei folosesc furia ca metodă de apărare, intrând în modul “fight or flight”. Acesta e o reacție fiziologică ce apare atunci când el detectează o situație stresantă sau periculoasă. Corpul se pregătește să reacționeze la pericolul pe care îl simte și are loc o eliberare de adrenalină. Aceasta modifică ritmul cardiac și tensiunea. Pielea devine palidă, pupilele se dilată, mușchii se dilată și apare tremuratul.

De aceea, îi învățăm să folosească cuvintele și nu forța, îi învățăm să respire adânc până când trece momentul sau să se descarce alergând, dansând sau lovind o pernă sau canapeaua.

După cum spuneam, gestionarea emoțiilor implică foarte multe aspecte, de aceea vom avea o
întreagă serie de articole pe această temă.

Sper că v-am fost de folos! Găsiți aici o listă a cărților care ne ajută să îi învățăm pe
cei mici să învețe și să gestioneze emoțiile.