Nu uita primele sunete pe care le-au scos atunci când s-au născut…

Nu uita prima dată când i-ai ținut în brațe…

Nu uita prima dată când i-ai alăptat…

Nu uita prima noapte albă în care simțeai că fiecare scâncet al lor e o urgență…

Nu uita prima noapte dormită împreună, în același pat…

Nu uita primele lor zâmbete…

Nu uita primii lor dințișori…

Nu uita prima linguriță de mâncare pe care au mâncat-o…

Nu uita primii lor pași…

Nu uita mângâierile date după ce te vedeau tristă că te-au lovit…

Nu uita privirile. Pline de furie. Pline de dragoste. Pline de întrebări. Pline de lacrimi. Pline de fericire…

Nu uita pupicii și îmbrățișările…

Nu uita primul „Te iubesc” spus stâlcit…

Nu uita zilele grele în care simți că nu mai poți…

Nu uita nopțile în care îi privești cum dorm și, pur și simplu, te simți ca atunci când iei prima gură de aer după ce ai fost sub apă, simți cum sufletul ți se umple efectiv cu iubire, simți cum te încarci pentru a doua zi…

Nu uita “giugiuleala” de seară în care ne băgăm cu toții sub patură și ne pupăm…

Nu uita jocul “Ursulețul pupăcios” în care îi alergi și îi umpli cu pupici…

Nu uita cum părul lui moale este răvășit de vânt atunci când merge cu bicicleta…

Nu uita diminețile în care se trezesc amândoi, se dau jos din pat și se iau de mânuță, pornind “lipa lipa” cu tălpile goale până în living…

Nu uita îmbrățișările date de mânuțe mici, dar atât de cuprinzătoare…

Nu uita, Adnana, că ești cea mai binecuvântată ca ei te-au ales să le fii TU mamă…

Nu uita, Adnana, că, pentru ei, ești un întreg univers, un model, o piatră la temelia viitorului Bărbat din ei…

Nu uita, Adnana…nu uita aceste lucruri și nu uita nici ce urmează. Pentru că despre asta e viața. Despre prezent. Trăiește-l din plin. Și despre amintirile pe care alegem să le păstrăm cu noi până când memoria va scârțâi.