După multe dezbateri: Care pom, care creangă, atinge casa, atinge pământul, Aoleo, să nu cadă copilu’!, mult dorita tiroliană a fost înfăptuită. Mare fericire! Deși puțin temător prima dată, al meu pitic s-a ținut de sfoara aia ca de o ciocolată și a prins gustul. Apoi nu se mai dădea plecat de la ea.
Prâslea, bineînțeles, nu s-a lăsat mai prejos și s-a vrut și el tiroliat, cu mine drept accesoriu.
Să știți că jucăria a trecut prin numeroase certificări și a primit atât aprobarea inventatorului, cât și a subsemnatei. : ) E foarte tare tiroliana!
Pingback: Rețeta bucuriei. Nu ai nevoie de multe lucruri ca să fii fericit