Sper că nu v-am speriat după ce v-am povestit anumite aspecte mai dificile ale unei vacante pe o plajă sălbatică. Dar mi-ar plăcea să vă fie de folos toate acele detalii, să mergeți acolo pregătiți și să vă puteți bucura de vacanță.

Acum, fiți atenți ce emoții puteți trăi, odată ce ajungeți acolo și totul e bine.

În toți cei (aproape) 30 de ani, nu am cunoscut marea sub această formă. Acum, am văzut-o dezbrăcată de civilizație. Am văzut o mare liberă, nepătată de mâinile omului. O mare mai schimbătoare ca o femeie, dar la fel de frumoasă precum o zeiță.

Nisipul era plin de scoici, care parcă făceau concurs de etalare a frumuseții sălbatice pe care o dețineau. Și care îți tăiau tălpile, încât și acum mai descopăr câte o bucățică minusculă prin piciorușele băieților. Doar pe alocuri erau porțiuni atât de fine, încât puteai să juri că e făină. Ce contrast…

Știți scoicile acelea mari, pe care le căutam cu disperare când eram mici și care erau greu de găsit la Eforie, Costinești sau Neptun? Aici erau peste tot. Cu greu, m-am abținut și nu am adunat cu băieții decât o plasă mică…

Vântul adia ca o mângâiere, menită să alunge arșița soarelui. Vântul…El, aliatul mării, întruchiparea ei din aer, oglinda ei…Când Zâna era în toane bune, El îți gâdila ușor părul și pielea. Imediat cum Ea se aprindea, El nu se lăsa mai prejos și o acompania în vâltoarea lor, parcă răzbunându-se pe plajă, că nu i-a primit cum își doreau. 

Iar muzica lor, muzica valurilor…Știi cum e să auzi doar asta? Valurile, pescărușii …Și Maaamiii! Dar, bine, asta auzi mereu. Ce voiam să subliniez era că nu auzeai alți oameni. Nu auzeai muzică la boxe. Sau radio. Nu auzeai…civilizație. Era doar muzica mării. Iar când se lăsa noaptea, ea se transforma într-un cântec de leagăn, ce te purta pe notele lui, până când, dimineața, schimba registrul.

Și, apropo de noapte…Măreția Lunii era copleșitoare. Fără alte lumini care să o eclipseze, era Stăpâna Cerului și a Mării. În fiecare seară era diferită și, totuși, la fel. Razele ei, oglindite în valuri, păreau Tărâmuri ale Sirenelor, care parcă priveau țărmul cu jind.

Poate o să credeți că aburii alcoolului sau fumul vreunei buruieni de pe acolo mă făceau să văd sirene. Dar, stați liniștiți, prieteni. Sunt femeie serioasă și, unde mai pui că alăptez, deci departe de mine aceste ispite. Dar, serios, imaginea era desprinsă dintr-o poveste de adormit copiii, în care marea era o Zână, iar sirenele erau bucățele rupte din Ea.

Acum, că v-ați pictat tabloul acesta cu ochii imaginației, nu-i așa că ați uitat și de drumul prost, și de țânțarii-ucigași, de nisipul parcă mișcător și de căpușele-bestii?

Noi așa am făcut. Am uitat toate astea și…am trăit clipa.

Clipa în care deschideam ochii și o zbugheam pe plajă.

Clipa în care băieții au văzut marea și au făcut ochii mari, apoi au scos niște chiote de bucurie și au luat-o la fugă în valuri. Fără teamă, fără rețineri, fără gânduri. Doar…urmându-și fericirea.

Clipa în care toată plaja părea a noastră. Și a ieduților năzdrăvani, care alergau cât îi țineau picioarele, fără să simtă scoicile.

Când apărea Luna și cum ne desfătam ochii cu ea, până adormeam.

Când auzeam valurile toată noaptea.

Clipele când băieții alergau pescăruși pe malul apei.

Când a venit furtuna și toată noaptea am crezut că ne ia vântul, cu tot cu rulotă.

Clipele când copiii au râs cu gura până la urechi, în timp ce tati i-a plimbat cu kartul și cu tricicleta prin valuri.

Și când, oricât ne-am fi spălat, tot cu nisip pe noi adormeam. Jumătate de plajă era la noi în rulotă.

Nu voi uita prea curând aceste clipe…Și nu voi uita sentimentul că eram noi…și marea. Atât.

A fost o vacanța cu multe obstacole, impropriu numită vacanță, căci ne-am întors de 100 de ori mai obosiți decât am plecat. Dar ne-am tatuat în suflete sentimente unice trăite acolo și imagini pe care sper să nu le uit și să le am în fața ochilor și atunci când acolo, pe plaja pustie, vor fi un bâtrânel și o bătrânică, ce se vor ține de mână și, în timp ce se vor plimba pe malul mării, vor da viață amintirilor născute în urmă cu zeci de ani…

Las mai jos câteva fotografii : )