Azi a fost o zi strălucitoare. Nu știu exact ce s-a întâmplat azi, dar a fost o zi tare frumoasă pentru noi. Nu zic, toate zilele sunt frumoase pentru că suntem împreună, suntem sănătoși, dar mai apar norii și ne mai pierdem printre ei. Apoi ne revenim și strălucește iar soarele.

Ei bine, astăzi a cam fost soare toată ziua. Nu m-am mai simțit așa de bine de ceva timp. Și totuși, nu am făcut nimic special pentru asta. Rutina a fost aceeași, copiii au trebuit hrăniți, spălați, jucați. Mâncarea a trebuit să fie gătită, curățenia făcută, jucăriile strânse.

Cele mai frumoase momente din zi sunt acelea în care zâmbetele și voia bună apar, în care ne jucăm împreună sau pur și simplu ne alergăm prin casă. Atunci copiii sunt cei mai fericiți. Și la fel suntem și noi. Uneori, ne distrăm cu orele. Alteori, cu minutele, căci apar scânteile și atunci, la revedere voie bună. : ) 

 Dar azi, printre toate astea, am reușit să ne uităm cu Filip la un film animat, am dansat, am făcut o baie relaxantă, ne-am jucat teatrul umbrelor și teatrul de păpuși, iar pe seară tati i-a ținut antrenați într-o sesiune de „magii” cu obiecte care apar și dispar cât timp eu am pregătit masa. E senzațional să le vezi mutrițele uimite și entuziasmate când o piesă de scrabble dispărea, iar apoi, apărea din pantalonii lor. Ce frumos e să fii copil! Ce frumos e să fii naiv și să te bucuri din tot sufletul tău și pentru cele mai mici lucruri!

Mai mult, pentru că Alex e un tată super implicat, dar și foarte priceput (deja îmi ești dator de cât de mult te laud), astăzi le-a făcut copiilor niște mașinuțe din lemn. Pe a lui Fabian a făcut-o el în totalitate, iar pe cea a lui Filip l-a lăsat pe el să o monteze. A folosit bormașina, a meșterit vreo oră la ea și, cu îndrumările lui tati, chiar a reușit. A și vopsit-o. Și aș fi crezut că după ce s-a chinuit atât la ea, va avea mai multa grijă și o va prețui mai mult ca pe jucăriile cumpărate și uitate sau rupte. Dar după nici jumătate de oră de joacă, mașinuței lui Filip îi sărise deja o roată, iar a lui Fabian era pe punctul de a avea și ea aceeași soartă pentru că ăsta mic începuse să roadă la ea. Plus că deja a lui Fabian parcă era mai frumoasă. Ce ziceam, scântei : ) 

Ce am învățat de aici? 

Că aștia mici ai noștri sunt terminatori. Dar asta știam deja. 

Că Filip e foarte îndemânatic. Și asta știam.

Că Alex e Super dad. Deja de la sine înțeles. 

Că eu am reușit să beau o cafea în (relativă) liniște? Daaa, în sfârșit am găsit rețeta : ) 

Azi a fost o zi strălucitoare. Pentru că noi ne-am făcut-o așa. Și vreau să o repetăm. Vreau să ținem norii departe și să trăim măcar pentru un timp în bula noastră însorită. Vreau ca atunci când mai fac jocul de ieri cu copiii, să răspundă la Ce spune mami cel mai des cu “Ce mult îmi place ziua noastră! Vă iubesc!”.

Suntem norocoși că suntem sănătoși, suntem norocoși că avem o familie frumoasă. Hai să ne bucurăm de lucrurile astea ca și cum am fi câștigat premiul cel mare! Pentru că l-am câștigat.