Scrisoare către soțul meu
Scrisoare către soțul meu
Acum 6 ani porneam împreună în călătoria vieții noastre. Am zis 6 ani?…I-am simțit ca 6 clipe. Clipe ce si-au lasat amprenta pe sufletul și gândurile noastre. Clipe ce se vor transforma în adevărate comori când trupul ne va fi îmbătrânit, iar mintea ne va fi mai încețoșată.
Sufletul va apăra aceste comori, căci doar el este cel care poate rămâne veșnic tânăr. Doar el ne va mai putea face să simțim atunci, ceea ce simțim acum.
Ce simțim acum? Eu simt Fericire. Și Împlinire. Simt Iubire.
Mai simt că viața mi te-a dat când aveam cea mai mare nevoie de tine. Iar eu i-am oferit ei, la rândul meu, drept mulțumire, tot viață. Două chiar.
Sufletele noastre s-au găsit acum 6 ani, deși se știau dintotdeauna. Și au început să împletească împreună povestea vieții noastre. Poveste pe care abia aștept să o citesc…să o trăiesc.
Când eram mică, ascultam pe casetă o poveste numită Sarea în bucate. Ei…cam așa ești tu pentru mine. De nelipsit. De neînlocuit. Fără tine…nimic nu ar mai fi la fel de bun.
Romantic enough? : )
Au fost odată ca niciodată 6 împărați.
Primul Împărat se numea Distractivus. În împărăția lui, oamenii erau tot timpul relaxați, plini de voie bună, puși pe distracție și dans. Chiar și când mergeau la muncă, tot în pași de dans lucrau. În zilele libere, diminețile erau luuungi și leneșe, cafeaua tare și fierbinte, iar serile erau petrecute în bâlciul fiecărui sat din împărăție.
Când ieșeai din împărăția lui Distractivus, ajungeai la PicioarePePământ. Aici nu era muzică. Poate doar cântece de leagăn. Vedeai pe străduțele împărăției doar omuleți serioși și puși pe treabă. Unul își construia o căsuță, altul plimba un bebeluș…
Apoi urma Familiani. Unde te uitai, vedeai câte o familie. În stânga una cu un copil. În dreapta, o familie cu 3 copii. Gălăgie.Hărmălaie. Chiote și râsete. Aproape că te simțeai în împărăția lui Distractivus. Doar că aici distracția era dată de copiii care alergau și erau puși pe năzbâtii.
Fratele lui Familiani, Copilărosul, era cel mai tânar rege. În regatul lui, până și adulții făceau prostii împreună cu cei mici. Tătici costumați în super eroi, bunici atârnați prin leagăne, bunicuțe în formă ce alergau după năzdravani…Ce mai! Tot o voioșie!
Cel de-al cincilea împărat se numea Entuzioti. Își conducea împărăția cu mare pasiune și entuziasm. Era înflăcărat atunci când vorbea cu poporul său, iar dacă își punea în cap ceva, nu se lăsa până nu reușea.
Ultimul dintre împărați era Zâmbisupărici. O zi era cel mai fericit din regat, a doua zi soarele dispărea și tristețea îl acapara. E bine de știu că, din fericire, în majoritatea zilelelor, era zâmbăreț. Supăriciul din numele lui era rar, dar intens atunci când apărea.
Crazy enough? : )
Ideea este că cifra 6…e doar o cifră. Avem o viață să ne bucurăm, sa ne scriem povestea și să îi adăugăm în lista împăraților doar pe cei care ne plac : )
La multi ani, my love!
