Lumea e a lor. A copiilor
Lumea e a lor. A copiilor
Duminică am sărbătorit aniversarea noastră printr-o excursie într-una din poienițele ascunse sus, acolo unde livezile se întâlnesc cu pădurea. Escapada a fost safe, cum iesim pe poartă urcăm direct pe o pantă abruptă ce ne poartă spre pădure, unde nu e nici țipenie de om.
Am mai fost aici de câteva ori. Dar parcă niciodată nu a fost ca acum. Acum s-a simțit ca o adevărată aventură. Faptul că am ieșit din curte, frumusețea primăverii oglindită asupra naturii, soarele darnic…toate adunate ne-au dat o energie foarte bună.
Ieduții au alergat de parcă evadaseră din țarc. Erau când în fața noastră, când în spate…Atracțiile principale erau, bineînțeles, marginea potecuței sau câte o vale abruptă spre care se îndreptau cu o viteză nemaivăzută. Am zis că facem stop cardiac de câteva ori…La un moment dat, mă rugam ca măcar unul din noi să NU facă, pentru a putea sprinta să îi prindă la timp pe rebeli.
Rebeli care s-au bucurat cu tot corpușorul lor. La propriu. Au văzut păduri falnice și crude în fața lor, au mirosit iarba încinsă de soare și au simțit-o cu tălpile goale. Au auzit șuieratul vântului printre copaci și trilurile păsărelelor. Au gustat senzația de libertate, de natură…Au alergat după fluturi care parcă le simțeau sufletele pure și dansau în jurul lor…Au alergat liber, fără teamă, din vârful dealului și până ce abia-abia reușeau să se oprească…citeam pe fețele lor impresia de lumea e a mea. Și lumea a fost toată a lor. Măcar pentru câteva momente, cât ne-am aflat acolo.
Copilăria este, cu adevărat, o altă lume. Atâta curiozitate, atâta bucurie, atâta trăire a momentului cu tot corpul tău și cu fiecare colțișor al minții tale…Când noi încercăm să îi învățăm pe ei lucruri care să îi pregătească pentru viață, ar trebui ca unele lecții să le primim chiar noi înșine. Și cred că acestea ar fi cele mai importante.
Nu e imposibil, nici ușor, dar uneori, chiar ar trebui să vedem lumea prin ochii copiilor noștri.
Promit că voi încerca să fac asta mai des.
Cât despre noi, ne-am încarcat cu veselia lor. Și i-am mulțumit, încă o dată, lui Dumnezeu pentru ceea ce avem.
