Vulcanii Noroioși și familia Neacșu

Adnana/ June 8, 2020/ Locuri numai bune de explorat/ 3 comments

Când alarma nu sună, când copiii dorm mai mult puțin, când asculți Skrillex fix după micul dejun, ziua nu are cum să fie altfel, decât bună. : )

Am ieșit astăzi din curte, pentru prima oară în această pandemie, mai departe de ulița care duce spre poieniță.

Am fost la Vulcanii Noroioși.

Entuziasmați, că plecăm, emoționați, că nu am mai mers de ceva timp cu mașina, iar răul de mașină ne dă bătăi de cap tuturor, puțin temători, că ne gândeam să nu fie aglomerație, ne-am aventurat și am plecat.

Așa cum ne așteptam, drumul, care a durat doar o oră, s-a simțit ca o veșnicie, pentru că pe Filip îl durea burtica, pe mine mă lua greața, Fabian era și el mârâit…Are we there yet? Era deja mega refren la noi în mașină.

Cu chiu, cu vai, am ajuns. Și? Ce să vezi? Coadă de mașini la parcare. Coadă ca la pâine caldă la intrare. Unii păstrau distanța, alții nu aveau nicio treabă.

Mai-mai că ne venea să plecăm și să mergem la un picnic. Dar nerăbdarea lui Filip de a vedea Vulcania și gândul că trebuia să o luăm de la capăt cu greața, ne-a făcut să rămânem.

Eu am stat deoparte de lume cu copiii, până am ajuns la locul de unde se cumpărau bilete și pe unde se intra. Acolo, am trecut rapid. Tati a rămas să plătească, cu mască, a fost totul ok. Spațiul vast, în aer liber, îți permitea să stai departe de grupurile de oameni care treceau, fără nicio grijă, de parcă pandemia a fost o poveste de groază, spusă seara la un foc de tabără. Noi am fost precauți, am păstrat distanța, cred că păream și paranoici la un moment dat, dar cui îi pasă?

Lăsând această parte la o parte, de aici…a început distracția.

Poate nu m-ați crezut când v-am spus că, în loc de copii, eu am iezi. Doi iezișori care au început să alerge, de parcă stătuseră în țarc o viață. Au început să sară de pe o colină pe alta, de la un șanț la altul, fascinați de duritatea pământului și de crăpăturile adânci formate acolo. 

peisaj selenar la vulcanii noroiosi

Filip era foarte curios de cum vor arăta vulcanii, înca de pe drum, cu toată durerea de burtă, tot ne întreba dacă sunt ca ăia cu lavă. De primii pe care i-a văzut, mai mici și care nu curgeau, nu a fost impresionat. A fost amuzat, când a văzut cum bolborosesc, și i-a comparat cu o broască. Nu știu de unde până unde această analogie. Și nici nu am apucat să îl întrebăm, căci el și-a văzut liniștit de săriturile prin crăpături, care păreau mult mai distractive. Degeaba am început și eu, și al meu să bolborosim, mai ceva ca vulcanii, despre ce se întâmplă acolo, că nu am avut sorți de izbândă.

Dar apoi, i-a văzut și pe cei mai mari, formați chiar asemenea unui vulcan, care bolboroseau mai mult și din care se scurgea noroiul. E…acum s-a liniștit puțin ieduțul și a vrut să știe mai multe. Hai că nu am venit chiar degeaba! 

Dacă iedul cel mare a fost mulțumit și cu informația, și cu zbenguiala, cel mic a primit doar țopăitul prin cratere, și ăsta asistat, căci era destul de periculos. Și dacă asistența asta l-a nemulțumit puțin, să vedeți cât de supărat a fost că nu a reușit cu niciun giumbușluc să calce în vreun vulcan. A încercat de câteva ori, nu a reușit să ne păcălească și, de supărare, a început să zgărmăne cu unghiile în pământ. Trebuia să se răzbune și el cumva, nu?…

fratiorii la vulcanii noroiosi buzau

Una peste alta, a fost frumos, chiar și sub aspectul distanței ăsteia sociale, pe care nu toți o respectă.

Vulcanii Noroioși sunt o destinație foarte potrivită pentru familii cu copii mai măricei, poate chiar pasionați de știință sau de planete, căci peisajul aduce mult cu unul selenar.

Pentru cei care vreți să știți mai multe, Vulcanii sunt situați în județul Buzău, lângă localitatea Berca. Sunt 4 situri, cu vulcani noroioși, cele mai cunoscute fiind Pâclele Mari și Pâclele Mici. Noi am fost la Pâclele Mari, unde sunt câteva conuri vulcanice mai mari, în comparație cu Pâclele Mici, unde am citit că sunt mai multe, dar mai mici.

De la mii de kilometri sub pământ, gazele naturale îşi caută drum spre suprafaţă, sub o presiune crescândă; în partea finală a drumului lor, ele antrenează ape freatice, marne (calcarele argiloase) dizolvate şi argilă, aruncându-le în afară sub formă de noroi lichid.

Vegetația este săracă, doar două plante halofile(care cresc în mediul sărat) pot fi regăsite aici: Nitraria Schoberi şi Obione Verrucifera. (sursa descopera.ro)

Important este că cei mici s-au distrat, noi ne-am simțit bine, am mai și învățat câte ceva…Ce mai! A fost o zi pe cinste!

Share this Post

3 Comments

  1. Pingback: La mare din 3 perspective: Copil, adolescent și părinte

  2. Pingback: Mersul la mare din 3 perspective: copil, adolescent și părinte

  3. Pingback: Excursie la Barajul Siriu - Toate pânzele sus

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*