Etapele dezvoltării unui copil între 1 și 2 ani
Etapele dezvoltării unui copil între 1 și 2 ani
Sunt sigură că fiecare mamă a dat un search cu ce ar trebui să facă un bebeluș la o lună, la 6 luni, la 12 luni, etc. Cel puțin, la primul copil.
Așa am făcut și eu. Mai mult la Filip, decât la Fabian, ce-i drept. Dar la al doilea copil, deja poți spune că știi cu ce se mănâncă etapele dezvoltării unui copil. Știi ce înseamnă dezvoltarea motorie, dezvoltarea cognitivă sau cea socială.
Și dacă nu știi încă, afli acum.
Jean Piaget a fost un psiholog ce s-a concentrat pe dezvoltarea gândirii copiilor, despre care credea că depinde, în mare parte, de funcția cognitivă. El a creat teoria dezvoltării cognitive, care spune că “dezvoltarea cognitivă este felul în care copiii învață și procesează toată informația pe care o iau din mediul înconjurător. Dezvoltarea cognitivă implică imagini mentale, limbaj, gândire, dezvoltarea memoriei, raționament și rezolvarea problemelor.„(Pooja. A., Piaget’s Theory, https://www.learningclassesonline.com/2019/08/piaget-theory.html)
Teoria dezvoltării cognitive este structurată în 4 etape:
1.Etapa senzorio-motorie (0-2 ani) – este etapa în care copiii descoperă lumea prin simțuri și prin acțiuni motorii. Bebelușii învață despre lumea înconjurătoare prin atingerea obiectelor, mușcarea sau mestecarea acestora.
Piaget descoperă în această etapă conceptul de Permanența Obiectului, care presupune faptul că un obiect există, chiar dacă nu îl poți vedea chiar în acel moment.
2.Etapa pre-operațională(2-7ani) – sunt dezvoltate funcția simbolică a gândirii și a limbajului și funcția reprezentativă. Adică cei mici se pot juca prin imitație sau pot folosi un obiect care are alte întrebuințări imaginate, altele decât cele normale. Exemplu: folosirea unei banane drept telefon sau folosirea unui băț pentru a întruchipa un cal
3.Etapa operațiilor concrete(7-11ani) – copiii sunt capabili să rezolve probleme mult mai sistematizat. Gândirea lor devine mult mai flexibilă și înțeleg că regulile nu sunt fixe.
4.Etapa operațiilor formale(11ani+) – copilul are abilitatea de a înțelege ideile abstracte precum Divinitatea sau situațiile ipotetice
Eu mă voi concentra acum pe prima etapă, pentru că mezinul meu face parte din această categorie de vârstă.
-merge, aleargă și sare pe ambele picioare
-stă pe vârfuri
-se cațără pe mobilă sau pe diverse obiecte
-urcă scările ținându-se de balustradă sau de mâna cuiva
-aruncă și lovește mingea, apoi încearcă să o prindă cu ambele mâini
-își poate ridica/da jos pantalonii
-se poate spăla pe dinți
-poate începe să construiască turnulețe din cel puțin 4 cuburi
-poate să închidă și deschidă fermoare
-poate sorta jucării după culoare sau mărime
-poate urma un set de 2 instrucțiuni: „du-te la dulap și ia o farfurie”
-poate face un puzzle din 3 sau 4 părți
-înțelege cuvintele care denumesc părțile corpului sau obiectele folosite zilnic în casă
-repetă cuvintele auzite
-pot începe să întrebe „Ce e aceea?” Sau „De ce?”
-fiecare copil este egocentric, are impresia că el este centrul universului și că fiecare nevoie trebuie să îi fie îndeplinită cât mai repede
-îi place să se joace alături de alți copii
-copiază comportamente. De exemplu: când prietenul lui se va lovi, îl va alina așa cum a fost și el alinat la rândul lui
Bineînțeles, fiecare copil este diferit și poate avea ritmul lui. Important este să fim atenți la punctele lui de interes și să le fructificăm. Adică nu insistăm cu un joc de sortare pe culori dacă cel mic nu este atent. Ne concentrăm pe nevoile lui din acel moment și încercăm jocul atunci când va fi interesat sau pregătit. Ori putem “îmbrăca” jocul într-o variantă care să îi fie pe plac micului explorator.
De exemplu, al meu explorator nu este fanul jocurilor de niciun fel. El vrea doar să alerge, să se cațere și danseze. Așa că, am îmbinat sortarea culorilor cu un joc de ștafetă în care trebuie să alerge dintr-o parte în alta, ducând piesele galbene de lego la mașinuța galbenă și tot așa.
Încă un lucru important este faptul că vârsta de 2 ani este perioada în care cei mici devin mai independenți, observă că stârnesc reacții și încep să încalce regulile, apar tantrumurile și anxietatea de separare. Tot ce trebuie este să le fim alături, să le oferim siguranță și…să avem răbdare. : )
