Surori

Adnana/ August 15, 2022/ Părți din mine/ 0 comments

Pe cât de nasol e să ai un frate sau o soră atunci când ești copil, ba pentru că vrei ca iubirea să nu mai fie împărțită, ba pentru că îți fură jucăriile sau îți strică turnul, ba pentru că ți se pare că mama îl drăgălește mai mult decât pe tine, pe atât de bine e atunci când crești.
E ca atunci când vrei ca anii să se înșire mai repede în colierul de mărgele al vieții și abia aștepți să ajungi la 18, apoi la 22, hai – mărgea cu mărgea, până înspre 25, așa. Doar că apoi, colierul e puțin cam lung, atârnă prea mult și ai vrea să îl ții așa, la baza gâtului, toată viața de acum încolo. E dimensiunea perfectă. Dar el, poznașul, se încăpățânează să atârne tot mai mult, să înșire mărgelele una după alta, până ce îți ajunge la buric.
Cam așa e și cu frații și surorile. Oricât de mult ți-ai dori atunci când ești copil ca, printr-o minune, sa te trezești din nou singur la părinți – am așa, un feeling, că sentimentul ăsta e încercat mai mult de frații mai mari, care au văzut cum e viața de Rege, pardon, de copil singur la părinți – cu atât mai mult îți apreciezi fratele sau sora atunci când sunteți mari.
Când lupta pentru atenția părinților se stinge, când orgoliile se îmblânzesc, când ochii nu mai sunt scoși în evidență de dermatograf, ci de cearcăne sau riduri, când în păr încep să strălucească în lumina soarelui fire cărunte, atunci inima înțelege mai bine ce înseamnă conexiunea cu sora ta. Sau cu fratele tău.
Eu voi folosi mai mult apelativul „soră”, pentru că eu am o soră. Nu știu cum e viața cu un frate.
Știu că atunci când viața te ia pe sus, mai ceva ca marea pe timp de furtună, iar valurile te lovesc unul după celălalt, încât uneori, nici gura aia de aer nu poți să o mai iei și iei doar jumătate din ea, cealaltă jumătate gură de aer poate fi sora ta.
Știu că pot fi zile în care cuvintele nu au timp să fie rostite între voi, dar gândurile sunt acolo, braț la braț, sprijinindu-se unele pe celelalte.
Știu că oricât timp ar trece fără să ne vedem, la momentul întâlnirii ne vom relua discuția fix de acolo de unde rămăsesem, ca și cum anii nu au trecut peste noi, iar neuronii nu ni s-au sinucis la al 9783-lea „Maaamiii!”.
Bineînțeles că și prietenii pot deveni familie. Multe prietenii sunt, de fapt, legături asemănătoare cu cea pe care o ai cu sora ta. Sau cu fratele tău.
Sunt și prietenii care se cern de-a lungul timpului.
Dar știi că sora ta e acolo. Together forever.
Și chiar sunteți împreună pentru totdeauna. Pentru că, până la urmă, sunteți surori. Iar asta înseamnă că sufletele voastre sunt conectate într-un mod inexplicabil.
Ai frati sau surori? Simți la fel ca mine? 🙂
Share this Post

Leave a Reply