Cum îți ajuți copilul să se adapteze la venirea pe lume a unui frățior

Adnana/ February 16, 2020/ Cu și despre părinți/ 2 comments

Când am aflat că voi fi însărcinată a doua oară, primul sentiment a fost acela de fericire. O fericire incredibilă. Dar imediat după, aproape în același timp, am simțit teamă. Teama că Filip va simți că pierde iubirea sau atenția noastră. Teama că nu voi ști să îl pregătesc, să îl îndrum sau să îl ajut să se adapteze la noua noastră viață. Așa că am început să citesc. 
 
Prima carte care m-a ajutat a fost cartea Laurei Markham, “Părinți liniștiți, frați fericiți”.
Aici am găsit enorm de multe informații esențiale pentru părinții a doi sau mai mulți copii. De la momentul în care îi dai vestea că va fi frate mai mare și până la soluționarea conflictelor care inevitabil vor apărea. 
 
În primul rând, dr. Laura Markham ne dă câteva sfături despre cum să îi spunem copilului că în familia noastră se va mai adăuga un membru și cum să îi conectăm încă din timpul sarcinii.
1.      Autoarea ne sugerează să îi citim copilului cărți în care apar frați sau să fim oricând dispuși să îi răspundem la întrebări.
2.      În timpul sarcinii, suntem sfătuite să ajutăm copilul să se conecteze cu bebelușul din burtă prin cântat sau, pur și simplu, prin vorbit cu el.
3.      O altă idee este să îi povestim mereu ce face și ce simte bebe în burtică. Astfel, el va începe să se gândească la bebeluș ca la o persoană normală și va fi mai empatic cu el.
4.      Îl putem implica în procesul de alegere a numelui.
5.      De asemenea, îl putem încuraja să se joace cu bebelușul  atunci când acesta lovește burta sau să îi povestim întâmplări de când era și el bebeluș. 
 
Eu am enumerat doar câteva dintre sfaturile autoarei, pe care le-am încercat și noi. Și a funcționat. Era interesat de bebelușul din burtică, mă întreba mereu când vine bebe, iar eu îi răspundeam că va veni atunci când va fi toamnă. Adică atunci când frunzele pomilor se vor îngălbeni și vor cădea. Și de atunci, la fiecare adiere a vântului care se încheia cu o frunză căzută, el mă întreba dacă ATUNCI vine bebe. J
Am citit cărți cu frățiori, vorbeam mereu cu burtica…Nu i-a plăcut să mângâie burtica atunci când mișca bebelușul, în schimb îi plăcea să îi povestim zilnic frățiorului poznele noastre. De alesul numelui, nici nu mai spun cât de amuzant a fost. Pentru noi, că dacă îl și numeam pe bebeluș așa…:)  Prima lui idee de nume a fost “Ai lăv iu”, urmată de “Uini dă pu” și de “Hoctavilean”.
 

 

alaptarea si fratiorii

La venirea acasă, autoarea ne sugerează să facem un schimb de cadouri între frați, acest lucru ajutând la crearea unui sentiment pozitiv asupra bebelușului.

 După ce bebelușul se naște:

1.       Este indicat să îl implicăm pe cel mare în activitățile de îngrijire ale nou-născutului, cum ar fi schimbatul scutecului.

În acest fel, copilul nu se va simți dat la o parte, ba dimpotrivă, va fi mulțumit că este ajutorul mamei în ceea ce îl privește pe cel mic.

2.      Trebuie să ne asigurăm că cel mare petrece câteva minute pe zi cu fiecare părinte în parte, pentru a se conecta și pentru a îl face să se simtă în siguranță.

Știam asta, dar nu știam faptul că ar fi de preferat să setăm o alarmă pentru a anunța terminarea timpului de joacă. De ce? Pentru că atunci când joaca este brusc întreruptă de trezirea bebelușului, de exemplu, este posibil să apară resentimente față de acesta. Și exact această situație a apărut la noi. Still working on it.

3.      Programul lui nu trebuie să se schimbe. Se știe că cei mici au nevoie de rutină, vă dați seama cât de importantă e aceasta după apariția unui nou membru în familie.

4.      În cazul în care copilul mai mare manifestă sentimente negative față de bebeluș, e de preferat să îi arătăm că îl înțelegem, că le acceptăm și că este în regulă. Dacă nu îi recunoaștem și aceste sentimente, el le va scoate la suprafață printr-un comportament schimbat, posibil mai agresiv.

5.      Puterea ritualurilor. Este folosită tot pentru conectare și pentru nevoia copiilor de rutină. Autoarea ne dă ca exemplu momentul când mergem la culcare. Un simplu pupic de noapte bună înseamnă incredibil de mult pentru el.

6.      Îl putem ajuta să își folosească ambele emisfere cerebrale. Imaginile îi ajută să înțeleagă mult mai bine anumite situații: “Puteți desena o inimă în care să puneți toți copiii din familie. Jane Nelsen sugerează să folosim lumânari pentru a arăta că iubirea pentru un copil nu scade odată cu apariția unui frate. “Aceasta e lumânarea lui mami. Flacăra ei simbolizează dragostea mea. Aceasta este lumânarea lui tati.“(Folosiți flacăra de la lumânarea mamei pentru a aprinde lumânarea tatalui.) “Atunci când ne-am căsătorit, i-am dat toată dragostea mea – și tot mi-a rămas întreaga iubire.” (Puneți lumânarile mari în suporturi și aprindeți din flacăra lor o lumânare mai mică.) “Lumânarea aceasta este pentru tine. Atunci când te-ai născut, ți-am dat toată dragostea mea. Și uite, tati încă mai are și el toată dragostea mea, și eu la fel, toată iubirea mea a rămas întreagă.” (Puneți lumânarea mai mică într-un suport și aprindeți o lumânare și mai mică din lumânarea mamei.) “Aceasta este pentru fratele tău mai mic. Și lui i-am dat toată dragostea mea atunci când a venit pe lume. Și uite – iubirea ta e întreagă. Tati are toată iubirea mea. Și mie mi-a rămas toată dragostea, pentru că poți să le dai iubire tuturor celor pe care îi iubești și să rămâi în continuare cu dragostea întreagă. Acum uite de câtă lumină avem parte în familia noastră, cu atâta iubire.“”

 

exercitiu despre iubire in care folosesti lumanarile

 

Am încercat și eu povestea cu lumânările pentru că mi s-a părut foarte frumoasă ideea. Filip a fost super încântat, mai mult de aprinderea și stingerea lumânarilor decât de povestea mea, dar e bine și așa. Știu sigur că prin căpuțul lui, pe undeva, a intrat și ideea iubirii care nu scade. J

 

Acestea sunt metodele pe care noi le-am încercat pentru a avea o acomodare cât mai blândă, lină și plăcută în formula nouă.

Ce pot să spun este că atât în perioada sarcinii, cât și în bebelușia lui Fabian, totul a mers foarte bine. Am fost surprinsă plăcut de cât de atașat a fost Filip de bebe și cât de bine a gestionat schimbarea.

 

Din punctul meu de vedere, greul a început în momentul în care Fabian a împlinit 11 luni și a început să meargă. În primul rând, pentru că necesită prezența mea 100% pentru că se poate răni cocoțându-se mereu peste tot. Și pentru că jucăriile lui Filip sunt cele mai interesante. Și distrugerea turnulețelor sau a construcțiilor de lego. Și…ce este și mai greu abia de acum vine… provocarea de a le satisface nevoile amândurora, de a îi învăța să tolereze și aprecieze prezența unui frate în viața lor și de a opri nenumăratele conflicte care apar zilnic. Deci…să mă pun cu burta pe carte! Poate poate reușesc să nu albesc înainte de termen! J

Vă invit să dați Like paginii de Facebook a blog-ului sau sa
va abonați la canalul de Youtube!

Share this Post

2 Comments

  1. Pingback: Ce putem face pentru ca frații să se certe mai puțin

  2. Pingback: Iubirea dintre frați sau surori. Ce legătură mi-aș dori să aibă băieții mei

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*