Stima de sine și încrederea în sine – două concepte diferite. Ce putem face pentru a crește stima de sine a copilului?
Stima de sine este suma cunoștințelor și experiențelor noastre despre cine suntem. Acest concept ridică întrebări referitoare la cât de bine ne cunoaștem și cum ne raportăm la aceste cunoștințe. Stima de sine poate fi văzută ca un soi de coloană vertebrală, centru sau nucleu.” (Juul, Jesper 2017. Copilul tău competent. București, Editura Univers, p. 105)
“Încrederea în sine este o măsură a capacităților noastre – la ce suntem buni și pricepuți sau stângaci și ineficienți. Se referă la ceea ce putem realiza. Încrederea în sine este, […], mai degrabă o calitate dobândită, exterioară – dar nu exterioară în sensul de superficială.” (Juul, Jesper 2017. Copilul tău competent. București, Editura Univers, p. 107)
Așadar, Jesper Juul tratează într-unul dintre capitolele cărții sale, Copilul tău competent, diferența existentă între acești doi termeni, folosiți foarte des, în mod greșit, ca sinonime.
Stima de sine este o calitate existențială, un element ce stă la temelia existenței noastre psihologice și care se poate modifica pe tot parcursul vieții.
Prin mai multe exemple, autorul își argumentează punctul de vedere și ne face să înțelegem că singura legătură dintre stima de sine și încrederea în sine este aceea că o stimă de sine crescută aduce și o încredere în sine pe măsură, pe când contrariul nu este niciodată valabil.
Autorul folosește drept exemplu o persoană cu o stimă de sine sănătoasă, care vrea să învețe să cânte la pian. Atunci când descoperă că această activitate muzicală nu este pentru ea, această persoană va fi dezamăgită, dar va trăi experiența în mod realist, gândind: Nu este pentru mine sau N-am talent muzical.
O persoană cu stimă de sine scăzută ar reacționa în această situație mult mai dramatic, ducând totul la un nivel mult mai mare decât ar trebui, percepând întreaga sa existență ca un eșec. Nu sunt bun de nimic.
Stima noastră de sine este influențată de două experiențe: atunci când părinții ne văd și ne acceptă așa cum suntem și atunci când ne simțim importanți pentru ceilalți fără a ne ascunde personalitatea.
Cu cât le permitem copiilor să ne ofere mai mult și să transformăm relația cu ei într-una bidirecțională, atât dinspre noi spre ei, cât și invers, stima lor de sine va crește, întrucât ei vor simți că au valoare în viața noastră.
Jesper Juul spune ceva extrem de important din punctul meu de vedere: “Când mă gândesc la darurile copiilor, mă gândesc la provocările existențiale concrete pe care copiii le pun în fața părinților lor – pentru că sunt așa cum sunt. Copiii ne forțează să ne gândim la propriile noastre tipare distructive; ne duc dincolo de limita durerii și ne fac să ne întrebăm dacă suntem în stare să fim părinți;scot la iveală superficialele noastre încercări pedagogice de manipulare și insistă pe prezența noastră personală; ne insultă refuzându-ne sfaturile și îndrumarea; își afirmă cu mândrie și simplitate dreptul de a fi diferiți; se comportă în moduri distructive care ne forțează să admitem că am greșit.”
(Juul, Jesper 2017. Copilul tău competent. București, Editura Univers, p. 124)
Oare câți dintre noi am căzut în capcana aceasta a propriilor tipare? Oare câți am încercat și încercăm să îi schimbăm, convinși fiind că le facem un bine, când, de fapt, noi îi stricăm? …
Câți am crezut că anumite cuvinte spuse le vor crește încrederea în sine, când, de fapt, nu este așa?
Ce putem face pentru a crește stima de sine a copiilor?
♦Primul pas este să recunoaștem că greșim. Și să ne iertăm. Să fim deschiși să învățăm lucruri noi despre copilul nostru și chiar despre noi înșine. Să ne acordăm timp ca să depășim vinovăția.
♦Trebuie să învățăm să îi “vedem” pe copii, nu doar să îi “privim”. Trebuie să îi vedem așa cum sunt și cum se simt cu adevărat, nu așa cum ne dorim noi să fie. Este foarte important ca un copil să învețe să fie el însuși.
♦Trebuie să îi acceptăm așa cum sunt. De multe ori, în încercarea noastră de a îi educa și de a îi învăța “ce e frumos să facă”, le inducem copiilor ideea că partea lor mai puțin bună, cea în care își manifestă emoțiile printr-un comportament furios sau agresiv, nu este acceptată la noi în familie. Ei vor înțelege astfel că îi iubim și îi acceptăm doar atunci când au un comportament exemplar, nu și atunci când nu se pot controla sau când nu găsesc cuvinte pentru a cere ajutor să depășească o anumită emoție.
♦Trebuie să lăsăm deoparte vechile concepții despre copil și să îl redescoperim așa cum este el. Cheia pentru a face acest lucru este să fim mai deschiși și flexibili. Mai mult, criticile, mustrările și morala trebuie eliminate.
♦Violența îi distruge copilului stima de sine, integritatea și demnitatea. Nu cred că mai este cazul să vă spun cât de greșit este un comportament violent.
Jesper Juul a identificat aici 3 categorii:
→ părinții care folosesc violența ca pe o atitudine sau o ideologie. “Nu le prinde rău copiilor să ia câte o palmă la fund când o merită.”
→ cei care folosesc violența pentru că vor să aibă putere asupra copiilor
→ părinții care își lovesc copiii din când în când, dar de fiecare dată le pare rău
E bine de știut că părinții pot atenua efectul unei palme dacă se calmează și restabilesc contactul, spunând: “Îmi pare rău că te-am lovit. Pe moment am crezut că e vina ta. E vina mea și vreau să îmi cer iertare.”
Astfel, oprindu-ne puțin să reflectăm asupra comportamentelor, atât ale noastre, cât și ale copiilor, văzându-i și nu privindu-i, acordându-le încrederea necesară dezvoltării lor și acceptându-i așa cum sunt, putem spera că stima lor de sine va fi calitativă și că vor deveni niște adulți sănătoși din acest punct de vedere.
Este greu, într-adevăr. Este greu să ne oprim din uraganul ăsta zilnic ce ne fură gândurile și timpul. Este greu că, atunci când credem că le dăm tot ce avem noi mai bun, de fapt îi adâncim în prăpastie. Și…mai este greu să lupți să devii părintele care îți dorești să fii, când oboseala și stresul zilnic te apasă.
Dar nu trebuie să uităm că amprenta pe care o lăsăm asupra copiilor noștri este mai importantă decât orice altceva…
Vă invit să dați Like paginii de Facebook a blog-ului sau sa
va abonați la canalul de Youtube!
Sursa foto: Pinterest
Pingback: Afirmații pozitive pentru copii. Cum să încurajezi gândirea pozitivă
Pingback: Despre încrederea în sine, bullying și nevoi - rezumat eveniment