A băgat cheia în ușă și a răsucit-o, simțind în piept, parcă, aceeași răsucire a cheii. A intrat pe hol și a aprins lumina, care nu a făcut decât să o adâncească în suferința ei, luminând o viață ferecată în acel apartament. În cuier încă era agățat puloverul lui, care îi purta mirosul. Probabil uitase să și-l pună în bagaj, când a plecat vijelios. Noroc că fiul lor era la bunici în ziua aceea.

A măsurat cu privirea holul, apoi a înaintat ușor către sufragerie. Canapeaua pe care stăteau în fiecare vineri seara la film. Peretele plin de fotografii. Statueta primită cadou de la el. Simțea că se sufocă. Fiecare zi în casa lor era o gură pierdută de aer. Ce se va întâmpla când aerul se va termina? Trebuia să se adune, să își pună masca de oxigen și să facă din casa lor, casa ei. Se uita în jur și nu știa ce să facă, de unde să înceapă. De fapt, știa că trebuie să înceapă cu vindecarea sufletului, dar aici lucrurile nu stăteau la fel de ușor ca redecorarea casei.

A început să caute idei de amenajare. O măsuță drăguță, unde să își bea cafeaua și să scrie articole, în locul biroului lui. O altă canapea. Alte fotografii pe perete. Stai! Dacă înlocuia fotografiile cu altceva? Putea să pună tapet decorativ și ar fi schimbat întreaga cameră.