Aici puteți găsi inspirație pentru zilele în care vreți să vă jucați. Experimente, jocuri amuzante sau de familie.
Recomandări de cărți și recenzii, povești pe care le-am citit și mi-au plăcut sau cărți de parenting care m-au ajutat
Viața mea de mamă cu doi copii disecată până în măduvă. Vei găsi zâmbete, împlinire și inspirație. În care te vei regăsi și tu.
Inspirație pentru excursii de suflet alături de copiii noștri
A luat semnul de carte, l-a așezat tacticos în carte, apoi s-a ridicat ușor de pe canapea și s-a îndreptat încet către bucătărie. Era ora ceaiului. S-a oprit în dreptul oglinzii de pe hol. Și-a așezat ochelarii mai bine pe nas și a uitat pentru câteva clipe că trebuia să pună apa la fiert. A
Și-a pus căștile, a dat play unui podcast în care se discuta despre cum să îți menții creierul întreg, chiar și atunci când copiii încearcă să ți-l facă omletă, apoi s-a dus în bucătărie, să spele vasele. Deși îi place să se învârtă prin bucătărie ascultând muzică (că doar na, altfel amesteci în mâncare fredonând
Și-a aruncat ochii în oglindă înainte de a pleca de acasă și privirea i-a rămas ațintită asupra pandantivului ce îl purta la gât de atâția ani… În minte a început să i se deruleze momentul când bunica ei i l-a dăruit, atunci când a împlinit 18 ani. Toată copilăria ei fusese atrasă de acel pandantiv,
Cu mâinile ușor tremurânde și albe, din care timpul s-a înfruptat de-a lungul vieții ei, lăsând în urmă doar cute adânci, Adnana a luat cutia de bijuterii și s-a așezat pe pat. În casă se auzeau doar torsul leneș al motanului, care stătea pe calorifer și picăturile de ploaie care ciocăneau în geam, căutând și
Mergea repede, în timp ce un fir de transpirație îi traversa șira spinării. Respirația-i accelerată isca rotocoale mari de aburi calzi în frigul nopții, care se pierdeau în întuneric, asemenea speranțelor ei. Trebuia să prindă autobuzul de la ora 22:30, altfel nu avea cu ce să ajungă acasă. Iar magazinul de bricolaj unde lucra era
„Pe vremea mea, maică…” Așa își începea bunica discursul, când mă vedea că stau cu orele în fața calculatorului. Și stăteam, ce-i drept. Pentru că într-a 8-a sau a 9-a, când a ajuns Internetul și la mine, am descoperit și eu apa caldă. Da, maică, pe vremea mea, s-a trăit și fără Internet, Google sau
Demult, tare demult, o fetiță deschidea ușa căsuței de la țară, unde stătea bunica ei. Cu ochi mari și curioși, ea s-a oprit în prag și a privit. În stânga era o sobă albă, pe a cărei plită se odihnea o mămăliguță, ca floarea-soarelui de galbenă. Mirosea a porumb și a fum. Ciudat, dar suficient
Mă dau jos din mașină și întind mâna să închid portiera. Aerul rece mi-a trezit deja corpul amorțit de atâtea ore state în trafic și încep să tremur ușor, fără să vreau. Mă zgribulesc, de parcă încerc să adun toată căldura corpului meu, care dă să fugă ca apucata, dar eu reușesc să o apuc
Pentru mine, toamna înseamnă și castane. Poate pentru că în Ploiești, orașul meu natal, Bulevardul Castanilor era locul unde mergeam cu bunica mea la plimbare. Poate pentru că de când sunt mamă, ne jucăm în fiecare toamnă cu castane… Nu știu. Dar castanele sunt nelipsite. Am scris și anul trecut un articol cu 9 Idei
Despre cartea “Where the crawdads sing (Acolo unde cântă racii), v-am povestit aici și v-am spus cât de mult mi-a plăcut. Ce poveste! De aceea am așteptat cu sufletul la gură și ecranizarea. Eram foarte curioasă să văd dacă filmul reușește să surprindă sălbăticia și frumusețea vieții în mlaștină, singurătatea, abandonul și conexiunea cu mlaștina. Fără