Mă dau jos din mașină și întind mâna să închid portiera. Aerul rece mi-a trezit deja corpul amorțit de atâtea ore state în trafic și încep să tremur ușor, fără să vreau. Mă zgribulesc, de parcă încerc să adun toată căldura corpului meu, care dă să fugă ca apucata, dar eu reușesc să o apuc de un picior.
Bag mâna în buzunar, să caut cheile de la casă. Ce locșor mic și călduț adăpostește geaca asta. N-aș mai scoate mâna de acolo, dar restul corpului meu începe sa vocifereze, căci lui încă îi este frig.
Descui, iar nasul meu, deja sloi, e inundat de căldură. Simte aerul călduț al casei, dar îl și miroase. E mirosul cald al familiei mele.
Nu apuc să simt căldura cu tot corpul, că urechile deja îmi bucură sufletul când îi aud: “Maaaamiii! Ai veniiit!”
Poznașii mei aleargă către mine, îmbrâncindu-se care să mă ia primul în brațe. Eu îi surprind și fac un pas către ei, cuprinzându-i pe amândoi odată.
Acum, căldura a ajuns peste tot. Până în suflet.