Cu mâinile ușor
tremurânde și albe, din care timpul s-a înfruptat de-a lungul vieții ei, lăsând
în urmă doar cute adânci, Adnana a luat cutia de bijuterii și s-a așezat pe
pat. În casă se auzeau doar torsul leneș al motanului, care stătea pe calorifer
și picăturile de ploaie care ciocăneau în geam, căutând și ele un strop de
căldură.
Și-a pus
ochelarii cu ramă verde-smarald și a privit lung cutia de bijuterii. Ochii i
s-au umezit, când a deschis capacul cutiei și de acolo au început să iasă de-a
valma amintiri, imagini și emoții, năvălind către ea. A respirat adânc și a
luat pe rând, una câte una, dându-le timp fiecăreia dintre ele.
A văzut momentul
în care cei doi băieți ai ei i-au pregătit o vânătoare de cadouri pentru ziua
în care a împlinit 40 de ani. Câte zâmbete au fost acolo! Cât suspans! Cu
fiecare indiciu găsit, ochii băieților străluceau mai tare și mai tare, până
când, atunci când a găsit cutia de bijuterii, iar ei au sărit să o îmbrățișeze,
lumina din ochii lor s-a contopit cu lacrimile ei, creând această bijuterie de
amintire, prima pe care avea să o așeze într-unul din sertărașele cutiei.
A simțit din nou
aceiași fluturi din stomac, ca atunci când soțul ei i-a dăruit două pandantive
în formă de băieței, în ziua în care mezinul lor venea pe această lume.
A tras aer în
piept, până când a simțit strânsoarea coastelor, și-a dat jos ochelarii și și-a
șters lacrimile.