Cu mâinile ușor tremurânde și albe, din care timpul s-a înfruptat de-a lungul vieții ei, lăsând în urmă doar cute adânci, Adnana a luat cutia de bijuterii și s-a așezat pe pat. În casă se auzeau doar torsul leneș al motanului, care stătea pe calorifer și picăturile de ploaie care ciocăneau în geam, căutând și ele un strop de căldură.

Și-a pus ochelarii cu ramă verde-smarald și a privit lung cutia de bijuterii. Ochii i s-au umezit, când a deschis capacul cutiei și de acolo au început să iasă de-a valma amintiri, imagini și emoții, năvălind către ea. A respirat adânc și a luat pe rând, una câte una, dându-le timp fiecăreia dintre ele.

A văzut momentul în care cei doi băieți ai ei i-au pregătit o vânătoare de cadouri pentru ziua în care a împlinit 40 de ani. Câte zâmbete au fost acolo! Cât suspans! Cu fiecare indiciu găsit, ochii băieților străluceau mai tare și mai tare, până când, atunci când a găsit cutia de bijuterii, iar ei au sărit să o îmbrățișeze, lumina din ochii lor s-a contopit cu lacrimile ei, creând această bijuterie de amintire, prima pe care avea să o așeze într-unul din sertărașele cutiei.

A simțit din nou aceiași fluturi din stomac, ca atunci când soțul ei i-a dăruit două pandantive în formă de băieței, în ziua în care mezinul lor venea pe această lume.

A tras aer în piept, până când a simțit strânsoarea coastelor, și-a dat jos ochelarii și și-a șters lacrimile.