Cearcănele
îi înconjurau frumoșii ochi verzi, iar licărirea din ei era slabă. Sclipea câte
o scânteie, din când în când, privindu-l pe cel mic. Veghea de multe nopți
lângă pătuțul lui. Alergia la praf și acarieni se accentuase brusc, încât nici
antihistaminicele sau antiastmaticele nu mai aveau același rezultat.
Iar el tot
respira greoi și tușea.
Își mijea
ochii și încerca să vadă mișcările ritmice de respirație ale pieptului mic, iar
dacă nu reușea, punea ușor palma, peste inima lui. Simțea căldura și puterea
din ea. Dar pieptul parcă nu avea loc de mai mult aer și mititelul respira
sacadat, de parcă aerul șchiopăta când ieșea din corpușorul lui.
Scosese
toate covoarele din casă, căci ele rețineau praful. Cumpărase purificator de
aer. Mergeau o dată pe lună la salină. Schimbase așternuturile cu unele de
calitate superioară, așa cum îi recomandase medicul. Părea ca alergia se
agravase pe fondul utilizării unor așternuturi sintetice. Încerca tot ce putea,
numai să îi simtă noaptea corpul molcuț cum se relaxează și respiră ușor.
Am tras în piept o gură mare de aer și noi! 🙂
Mulțumim!
Cu mare drag! Sper că v-a plăcut articolul, în ciuda aerului apăsător de la început. Din păcate, asta înseamnă alergiile. Cel puțin, asta au însemnat pentru mine.