Instrucțiunile par simple, dar, realitatea a fost că băieții au zgâmâit acuarelele de pe dovleci, cred că îi încânta cum se lua.
Întâi, gheruțele au fost pe jumătate de dovleac, am stat liniștită. Lasă, că îi fac ochii pe partea cealaltă. Dar după o vreme, au trecut și la cealaltă jumătate, până când săraca wanna be Peppa, arăta ca de pe front.
Am repictat, am așteptat din nou să se usuce și am continuat cu ochii. Am început cu două cerculețe albe. Apoi, Fabian nu a mai avut răbdare să se usuce ochii și i-a trasat el cu degețelele, până când albul a devenit roz și cercurile ochilor au devenit…ceva, o forma nedefinită.
Am pictat din nou, iar uscat, toată tevatura.
Am reușit, cu chiu-cu vai, să îi terminăm și i-am scos afară, la pozat. Apoi i-am lăsat afară, ca sa fie safe.
Numai că, poznașul mic m-a pândit când am ieșit să duc gunoiul, și a ieșit pe terasă ca să îi traseze, din nou, ochii Peppei : ))
Toate ca toate, dar au ieșit niște dovleci simpatici, ne vor rămâne amintirile picturii, lor –în minte, mie – în parul alb apărut în urma acestei zile. Glumesc : ) Sunt amintiri frumoase, pe care sper să le am și când nepoții mei vor picta dovleci!
Pingback: Paste dulci cu dovleac, rețetă de post - Toate pânzele sus