Dovlecii și lanternele sufletului
Halloween sau, pur și simplu, toamnă…Lanternele realizate
din dovleci mi se par mai mult decât potrivite pentru această perioadă din an.
Ele aduc toamna în casă. Aduc lumină, căldură și bucurie. Atât
atunci când scobiți dovlecii și îi decorați, dar și după. Atunci când stați cu
toții cuibăriți în pătură și urmăriți dansul lumânării ce străbate sufletul
dovleacului și, parcă eliberată, dansează liberă și fericită pe pereții
camerei.
Flacăra aceea mică și firavă, ascunsă de ochii noștri, ne
aduce împreună. Noi îi dăm viață, iar ea ne unește.
Și anul acesta am făcut lanterne. De data aceasta, îmbinând
pasiunea băieților pentru meșterit cu arta lucrului manual.
A fost frumos, amuzant, cu miorlăieli (care dovleac e mai
frumos, care are mai multe găurele, de ce, etc.), dar cu siguranță este o
tradiție și aș vrea să continuăm să facem asta în fiecare an. Și nu pentru
Halloween, ci pentru a ne încălzi cu magia toamnei, pentru a ne aminti serile
acestea și pentru a vedea cum dansul lumânării se schimbă cu fiecare an care va
trece.
Și nu pentru că anii îi vor stinge vâlvătăile, căci ea va fi
mereu la fel de jucăușă și misterioasă. Ci pentru că anii vor adăuga privirii
noastre sclipiri nebănuite. Iar dansul
ei în adâncul irisului nostru va fi altul, tot mereu. Prin ochi de copil, de adult sau de bunic…
Vreau să facem asta în fiecare an. Pentru că în felul
acesta, voi putea să vă mai văd chipurile vesele, curioase și fericite atunci
când priviți în interiorul dovleacului. Și îmi imaginez că vă uitați la
sufletele voastre. Calde. Luminoase. Și jucăușe.
