Cu cortul la Vadu, pentru prima dată
În afară de experiențele cu cortul în propria curte, nu am avut curaj să ne aventurăm alături de copii într-o excursie la cort.
Acum băieții noștri au crescut ( aproape 7 și aproape 4 ani), iar curajul nostru a crescut și el, odată cu ei. Așa că ne-am aventurat într-o mică excursie la mare, cu cortul la Vadu.
Nu am stat mult, dar ne-am jucat din plin, încă avem nisip cu bucățele de scoici pe noi și, cel mai important, am gustat și din felul acesta de experiență.
Nu suntem experți în campare, nici măcar echipament nu avem, dar ne-am pregătit folosind experiența anilor trecuți, în care am fost cu rulota la mare. (am povestit aici experiența de anul trecut și aici despre cea de acum doi ani)
Cum ne-am pregătit pentru prima noapte cu cortul la Vadu?
Pai, în primul rând, ne-am asigurat ca:
→ salteaua să nu fie spartă,
→ cortul să fie curat,
→ iar pompa să nu lipsească din bagaj.
Apoi, am trecut la partea de protecție solară pentru orele în care soarele e mult prea puternic:
→ umbrelă și/sau umbrar
→ cremă de protecție solară, atât pentru copii, cât și pentru noi
→ pălării/șepci
Următorul pas a fost să ne aprovizionăm cu apă și mâncare pentru două zile, așadar am avut cu noi:
→ o ladă frigorifică,
→ o geantă termoizolantă
→ și un termos.
Pentru a rezista cât mai mult, am îngropat lada frigorifică în nisip. La fel am procedat și cu sticlele de apă.
Ce am mai pus în bagaj?
→ Masă și scaune de camping
→ Spray de protecție împotriva țânțarilor – după ora 21 apar foarte mulți țânțari
→ Saci de gunoi – mari și mici
→ Trusa cu medicamente – întotdeauna avem cu noi antitermice, săruri de hidratare, antihistaminic, kitul pentru căpușe, plasturi și ser fiziologic.
Pentru o mică excursie cu cortul, cele enumerate mai sus au fost de ajuns. Dacă doriți să stați mai mult, lista va crește, întrucât lada păstrează mâncarea pentru maxim 2 zile, deci veți avea nevoie și de o butelie pentru camping sau de o ladă frigorifică electrică.
Cam atât despre partea organizatorică. Să trecem la partea mea preferată:
Cum s-a simțit această experiență?
S-a simțit atât de mult, încât… Am sufletul plin. Plin de iubire, de recunoștință, de împlinire și… de nisip. : )
Mi-am luat câteva momente în care am stat deoparte și m-am uitat la ei, ca de fiecare dată când simt că sunt clipe care trec prea repede, dacă nu stau locului să le prind, să le simt gustul și să le bag la mine în suflet, acolo, să nu mai plece. Să le am pentru totdeauna.
M-am uitat la băieței, cum alergau liberi și fericiți, cu tălpile goale. M-am uitat la tatăl lor, jucându-se cu ei. Am stat și am lăsat apusul, care ne-a luminat fețele cu strălucirea lui portocalie și caldă, să îmi umple ochii și să îi inunde, să mă facă să îi mijesc și să îl văd pe el, și pe ei, printre gene.
Am stat și m-am uitat atent. Nu am mai lăsat gândurile să fugă care-încotro, le-am adunat pe toate în momentul acela. Atunci. Le-am legat pe toate în ACUM-ul acela.
Am reușit să îi văd pe băiețeii de anul trecut, când erau cu un cap mai mici, iar Filip își lua frățiorul de mână și se plimbau pe malul apei. Sau de acum doi ani, când buclele aurii ale mezinului nostru prindeau în ele lumina soarelui și o răsuceau cu fiecare rotocol de șuviță. Mici cercuri de strălucire și de căldură.
Vă mai spuneam eu că nu știu câte veri mai avem de petrecut alături de ei. Câte veri mai sunt până când ne vor anunța că pleacă cu gașca la mare… Mai sunt puține. Și mai puține vor fi cele în care vor striga să ne cheme la joacă.
De aceea inspir clipele acestea și le țin în mine cât mai mult. Să păstrez cât mai mult din mirosul lor, din gustul fericirii acestei vârste… să îmi las corpul să memoreze cât mai mult din asta. Să țin minte că m-au îngropat în nisip, încât și acum am nisip în urechi. Să țin minte că ne-am bătut cu plăcințele cu nisip, încât mă ustură pielea. Să aud și peste ani țipetele lor furtunoase, dar și râsetele ce îmi ajung direct la suflet. Să păstrez în minte forma lor în nisipul ud, când tati le contura corpurile încă micuțe. Să țin minte că am fost noi 4 și marea, pentru o clipă.
Iar faptul că am ales plaja sălbatică de la Vadu, face cu atât mai special acest moment. Cel puțin, pentru noi. E al treilea an când venim aici. Și mi-ar plăcea să venim, până când băieții vor veni cu cortul alături de prietenii lor și să spună: “Aici veneam cu mama și tata, când eram mici.”
Plaja aceasta are ceva aparte. Un iz de libertate. O putere de a te face să te simți special. De parcă ai fi singurul care te afli acolo.
Așa s-a simțit.
Nu a fost nevoie de mult, ca să fim fericiți. Așa cum se întâmplă întotdeauna. Nu trebuie să mergi cu cortul la Vadu. Nici la cine știe ce hotel. Sau în ce țară. Sufletul îți poate fi plin oriunde. E nevoie doar să înveți să îl simți așa. Și să îl asculți.
Îți doresc să încerci și tu să oprești timpul pentru câteva secunde. Să îți oprești tumultul de gânduri și să îți dai voie să trăiești mai plin prezentul. Încearcă!
Citește și:
