Asta e pentru tine, mamă refugiată! Ai reușit! Це для вас, мати біженка! Вам вдалося!
Asta e pentru
tine, mamă refugiată.
Ești speriată.
Ți-e frică.
Te simți
pierdută.
Te simți ruptă pe
dinăuntru.
Simți că te
sufoci. Ai un nod permanent în gât.
Vrei să plângi,
fără să te vadă copiii.
Te uiți la cer și
nu înțelegi de ce se întâmplă asta. De ce?
E normal. Asta
aduce războiul, pe lângă distrugerea fizică. Te zdruncină până în măduvă, îți
face bucăți mintea și sufletul, îți ia viața și dă cu ea de pământ.
Ai lăsat în urmă
tot. Ai lăsat în urmă amintiri, ai lăsat tocul ușii unde îți măsurai copiii, ai
lăsat podeaua unde ei au învățat să meargă pentru prima dată.
Ai lăsat în urmă
însuși sufletul care te întregea, care te făcea puternică, tatăl copiilor tăi.
Ai lăsat jumătate din inima ta acolo, în sunete de sirene și de bubuituri.
Ieri aveai o
viață. Azi o iei de la 0, sfâșiată pe dinăuntru.
Acum ești în
siguranță. Copiii tăi sunt în siguranță. Ai reușit! I-ai salvat! Chiar dacă
dormiți pe o saltea, jos, în cine știe ce clădire. Ești în siguranță. Poți să
dormi, fără sunetele sirenelor, fără împușcături și bombe. Dormi și încarcă-te
cu putere! Puterea de a o lua de la capăt a doua zi.
E greu. Va fi
greu. Dar ești în viață. Și atât timp cât ești în viață, poți să te ridici și
să înfrunți greul.
Te frămânți și te
întrebi ce traumă a lăsat acest război în sufletul copiilor tăi. Te gândești ce
piatră vor căra după ei toată viața. Oare vor fi bine? Da, vor fi bine! Vor fi,
pentru că te au pe tine acolo! Cu timpul vei învăța să îi ajuți și să te ajuți,
să vă vindecați rana lăsată de acest război.
Sufletul îți e
departe de corp. A rămas acolo, lângă el, să îi țină de cald, să îi țină de
spaimă. Să se uite la el și să adoarmă cu gândul că voi sunteți bine. Sufletul
tău îl ajută să rămână în viață. Și va rămâne! Când va rămâne doar fumul, când
străzile mânjite cu sânge vor fi pustii, el o sa vină după voi. O sa fiți din
nou întregi…
Asta e pentru tine, mamă refugiată, luptătoare și puternică! Ai reușit!
Traducere (Îmi cer scuze pentru greșeli, am folosit Google Translate):
Це для тебе, мати біженка.
Ви боїтеся.
Ти боїшся.
Ви відчуваєте себе втраченим.
Ви відчуваєте розрив всередині.
Ви відчуваєте, що задихаєтеся. У вас постійний клубок у
горлі.
Ти хочеш плакати, щоб діти тебе не бачили.
Ти дивишся на небо і не розумієш, чому це відбувається.
Чому?
Це нормально. Це приносить війну, окрім фізичного
знищення. Це трясе вас до глибини душі, ламає вам розум і душу, забирає ваше
життя і валить його на землю.
Ти залишив усе позаду. Ви залишили по собі спогади, ви
залишили дверну коробку, де ви міряли своїх дітей, ви залишили підлогу, де вони
вперше навчилися ходити.
Ти залишив по собі ту саму душу, яка зробила тебе
здоровим, яка зробила тебе сильним, батько твоїх дітей. Ти залишив там половину
свого серця під звуки сирен і ударів.
У тебе було життя вчора. Сьогодні ви берете його з 0,
розірваний зсередини.
Тепер ти в безпеці. Ваші діти в безпеці. Вам вдалося! Ви
врятували їх! Навіть якщо ти спиш на матраці, внизу, хтозна в якій будівлі. Ви
в безпеці. Можна спати без звуку сирен, без пострілів і бомб. Спати і
заряджатися! Сила почати з наступного дня.
Це важко. Буде важко. Але ти живий. І поки ти живий, ти
можеш встати і протистояти труднощам.
Ви хвилюєтеся і дивуєтесь, яку травму залишила ця війна в
душах ваших дітей. Цікаво, який камінь вони носитимуть із собою до кінця життя.
Чи будуть вони в порядку? Так, їм буде добре! Вони будуть, бо у них є ти! З
часом ти навчишся допомагати їм і допомагати собі, загоювати рани, залишені
цією війною.
Ваша душа далеко від тіла. Він залишився там, біля нього,
щоб зігріти їх, уберегти від страху. Подивись на нього і засни з думкою, що у
тебе все добре. Ваша душа допомагає йому вижити. І залишиться! Коли залишиться
тільки дим, коли залиті кров’ю вулиці безлюдні, він прийде за вами. Ти знову
будеш цілою…
Це тобі, мати
біженка, бійця і сильна! Вам вдалося!
