Căsuța de la Târlești. Idei pentru decorațiuni rustice DIY și mobilă recondiționată
V-am tot arătat mereu cum viața la țară poate fi diferită atunci când țara asta e lângă un oraș sau când e lângă pădure.
Viața într-o comună de lângă București este viața noastră de zi cu zi. Am ales casa în locul apartamentului în anul 2015 și îi sunt recunoscătoare soțului meu, pentru că el a venit cu ideea. Am scris în acest articol mai multe despre asta.
Viața la țară, în satul Târlești, cu pădurea în față și cu cântecul cocoșilor dis de dimineață este evadarea noastră, cuibul nostru de încărcare cu natură și cu amintiri. Jurnal de viață la țară este categoria în care găsiți toate aventurile noastre de când am început să gustăm din acest mod de viață.
Am luat casa bunicilor de la Târlești și, asemenea olarului, am modelat-o după sufletul nostru. Și am făcut-o ACASĂ.
Situat la granița
județelor Prahova și Buzău, Târlești este aproape de noi și venim aici cât de
des putem, în weekend sau în concedii. E un sentiment plăcut, cald, să te simți
acasă, dar și în vacanță.
Aici am descoperit
câtă natură am în suflet, dar și cât suflet e în natură. Am învățat să privesc
pădurea, să ascult viața din ea și să o explorez alături de băieții mei.
Aici am găsit o
altă latură a mea, pe care nu o cunoscusem până atunci. Am descoperit cât de
superficială eram înainte, dar și cât de mult îmi place curiozitatea asta
născută în mine. Copilăria nu am trăit-o aici, la țară, pentru că bunicii nu
mai stăteau aici, iar casa nu era locuibilă. Cred că de aceea trăiesc acum,
alături de băieții mei, aventura explorării pe cărările pădurii sau jocul în
noroi. Cred că de aceea murele culese de noi sunt mai bune. Și merele din
curte. Sau prunele și gemul pe care l-am făcut din ele.
În articolul de
azi vreau să vă arăt cum poți decora o casă cu lucruri făcute de tine sau cu
obiecte recondiționate.
Mobilă recondiționată
O să vă arăt o bibliotecă veche, lăcuită, așa cum era mobila înainte, pe care am vopsit-o în mai multe straturi cu vopsea albă, pe bază de apă. Nu prindea foarte bine și se vedeau urme, așa că am dat 4 sau 5 straturi. Am aflat ulterior de la Laura Frunză că ar fi prins mai bine cu vopsea cretată – chalk paint, dar o să țin minte pe viitor.
Ca model am ales o crenguță din gardul viu pe care am folosit-o ca motiv central în toată camera. Am vopsit crenguța și am pus amprenta acolo unde am crezut că se va potrivi.
La fel am
procedat și cu patul, care era din pal.
Cuierul era
vechi, găsit prin podul casei vechi, așa că l-am șlefuit și apoi l-am vopsit.
Mașina de cusut
încă nu este finalizată, vrem să o transformăm în veioză, dar primul pas și cel
mai greu, adică șlefuirea și curățarea ei a fost făcut. Partea de lemn am
vopsit-o cu lac, iar picioarele de fier le-am vopsit cu spray alb.
Și scaunul era
unul vechi, găsit pe aici. I-am aplicat și lui același tratament: vopsit,
decorat cu amprente de frunzulițe din gardul viu.
Cufărul a
aparținut bunicii mele și era cât pe ce să îl aruncăm din cauza condiției în
care se afla. Am zis, totuși, să încercăm să îl șlefuim, să vedem ce reușim să
scoatem. Ne-a plăcut, l-am lăcuit, am vopsit elementele metalice și acum îl
folosim ca băncuță cu loc de depozitare lângă șemineu. Eu stau cuibărită pe el,
cu spatele lipit de cărămizile calde, privind pădurea și bând cafeaua în
fiecare dimineață în care stăm aici.
Mobilă făcută de noi (a se citi de soțul meu)
Pe lângă patul
făcut din scânduri, el a făcut și câteva polițe din scânduri sau din rondele de
copac, șlefuite bine și lăcuite, pe care apoi le-am folosit ca etajere sau
noptiere, după ce a montat pe ele câteva prinderi din fier.
Și iluminatul a
fost trecut pe lista lucrurilor făcute de soțul meu. Cu câteva rondele de lemn
de diferite dimensiuni și un fasung am făcut corpurile de iluminat din
dormitoare.
Obloane false
Nu aveam nevoie
de obloane, dar ne plăcea felul în care acestea ar fi încadrat ferestrele și ar
fi dat casei un aer rustic, așa că ne-am adaptat și am creat panouri din
scânduri, prinse cu elemente din fier forjat, pe care le-am vopsit și le-am
prins de casă în dreptul ferestrelor, astfel încât să arate ca obloanele.
Ikea personalizat
Această comodă am
luat-o din Ikea, dar am vopsit și pe ea frunzulițele noastre, pentru a îi da
puțin din farmecul locului și al căsuței.
La fel am
procedat și cu unul dintre paturi. Pat Ikea. Vopsit verde, cu frunzulițe albe,
de data aceasta.
Decorațiuni
Am folosit foarte
multe ștergare. Majoritatea sunt cusute de bunica mea, celelalte de mama sau
primite cadou.
Am refolosit
fusurile găsite în pod și o măsuță veche a mamei, din mobila păpușilor. Șlefuit
și lăcuit. Atât.
Aceasta e o
decorațiune făcută de soțul meu pentru unul dintre pereții dormitoarelor căsuței de la Târlești.
Deja s-a lungit
articolul ăsta cât o zi de post, așa că o sa continui într-un articol viitor cu
restul lucrușoarelor de care le-am mai meșterit aici, la Târlești. Sper să vă
servească drept inspirație.
Și… Omul sfințește locul. Asta sper să rămână mai presus de inspirație. Viața la țară vine cu multe lecții, cu multe poteci bătătorite spre suflet, cu multe descoperiri și redescoperiri de sine, cu multă muncă și cu multă recunoștință.
Superb, un 10 e prea putin.
Multumim!