Cum a fost de Revelion cu copiii? Am mâncat tort seara. Am băut șampanie pentru copii din pahare cu picior. Am trecut peste ora de somn. Am dansat și ne-am jucat cu bunicii. Cu o parte din ei. De cealaltă parte, ne-am bucurat de Crăciun. Ne-am luat cămășile, i-am mituit pe băieți cu un episod
Mi-am pus căștile și încep să scriu. După jumătate de oră îmi dau seama că nu am dat play și stau cu căștile degeaba. Cam așa a fost 2020 pentru mine. Am vrut să fac multe. Am simțit că am multe de spus, de arătat, de simțit. Așa au apărut blogul Toate pânzele sus și
În lumina celui mai recent film văzut pe Netflix (Just another Christmas) mi-am dat seama (încă o data) de un lucru. Trăiește! Nu supraviețui! Ne trăim viata așteptând. Așteptăm… ◊ Sa vina weekendul. ◊ Sa vina vacanta. ◊ Sa vina concediul. ◊ Sa vina ziua ta și zilele lor. ◊ Apoi Paștele, Crăciunul sau Revelionul. Și atât. Dintr-un an întreg, noi
Scriu pe blog de aproape 9 luni. Bebelușul meu cu pânze și taste a crescut repede. Exact ca și ceilalți doi bebeluși ai noștri, care acum sunt deja băieți mari. Și pentru ca eu și Alex să ne menținem proaspăt mirosul de bebeluș… Vă prezentăm și cel de-al patrulea bebeluș al familiei noastre! El se
Ultima ieșire în parc a fost prin septembrie. Prin parc mă refer la o plimbare cu bicicletele, nu la locuri de joacă – acelea nu le-am mai văzut de aproape 1 an, cred. Ne-am plimbat doar pe lângă casă, am explorat câmpuri, ne-am jucat prin curte. Ieșim zilnic, dacă avem timp chiar și de 2
5 ani. 5. Cât de mult și, totuși, cât de puțin… Astăzi faci 5 ani, Raza mea de Lună. După cum spui și tu, ești băiat mare… Uneori, mă pierd în timp și rămân uitându-mă la tine. Te văd cum râzi, cum alergi, cum țipi de bucurie sau de furie, cum te încrunți sau cum
Scriu mai rar. Și nu pentru că nu aș avea gânduri ce se plimbă prin mintea mea, căci ele se încâlcesc în capul meu ca într-un labirint din care nu găsesc ieșire. Nu pentru că nu am inspirație, căci viața acasă, cu doi copii, îți oferă pe tavă subiecte comice sau rupte dintr-o realitate care uneori
Halloween sau, pur și simplu, toamnă…Lanternele realizate din dovleci mi se par mai mult decât potrivite pentru această perioadă din an. Ele aduc toamna în casă. Aduc lumină, căldură și bucurie. Atât atunci când scobiți dovlecii și îi decorați, dar și după. Atunci când stați cu toții cuibăriți în pătură și urmăriți dansul lumânării ce
Ha! Chiar am zâmbit când titlul ăsta s-a așternut sub greutatea degetelor mele pe taste. Înainte și după copii? Doamne…parcă vorbim de ere diferite. Cum să vă spun… Eram persoane diferite. Eu eram altfel. El era altfel. De iubit, tot ne iubeam. Că doar suntem suflete pereche, v-am mai spus : ) Dar…eram într-o altă poveste.
