O sa credeți că stau numai pe Netflix. Și da, stau, după ora 23, când neuronii îmi sfârâie de cât s-au chinuit să îi adoarmă pe iezi, după ce am ațipit de vreo 3-4 ori și am răbdat tuturor nevoilor arzătoare și nenumărate de sete și alteleeee.Așa, deci când creierul îmi este semi-paralizat, îmi mai
În afară de experiențele cu cortul în propria curte, nu am avut curaj să ne aventurăm alături de copii într-o excursie la cort. Acum băieții noștri au crescut ( aproape 7 și aproape 4 ani), iar curajul nostru a crescut și el, odată cu ei. Așa că ne-am aventurat într-o mică excursie la mare, cu
Uneori, când ne întoarcem acasă prin peisaje de țară, îmi place să mă uit pe geam, să văd casele și oamenii lor, curțile și grădinile muncite. Și îmi place să îmi imaginez cine locuiește acolo. Câți copii locuiesc în curtea plină de leagăne din lemn și jucării, unele de plastic, altele improvizate chiar de ei?
Cum mi-a venit ideea de a organiza o vânătoare de comori în parc? Pentru noi, ieșirile în parc înseamnă, de obicei, plimbări cu bicicletele, rolele sau trotinetele. Ieșiri la picnic sau jocuri pe păturică, în iarbă, organizăm des acasă, în curte. Totuși, de data aceasta, am vrut să mai schimbăm puțin rutina și am pornit
Vă povesteam aici că am avut pitici prin cap care m-au forțat să mă fac semi-albastră pe păr. Vă mai povesteam și că m-am autoproclamat Dory, peștele albastru cu probleme de memorie din celebrul film Disney „În căutarea lui Nemo, pentru că am vrut să îmi șterg oja cu apă micelară. Ehe, prieteni, nici nu
Când mama vrea păr albastru, înseamnă că piticul care se ocupă de responsabilitate la ea în cap a luat-o puțin pe arătură. Ori poate că vrea și el puțină relaxare, dacă tot se apropie vacanța mult așteptată. Așa că, ce zice piticul: “Măi, mamă, hai să fim și noi rebeli vara asta! Dacă nu ți
Partea a doua […] Arcușul viorii sfârâia, iar degetele lăutarului săltau aproape nevăzute pe clapele acordeonului ce își umfla burduful mai ceva ca un broscoi ce stă pe o frunză de nufăr în lumina lunii. Hora era în toi, ca o vietate imensă, cu multe suflete și respirații șuierate, cu multe opinci care atingeau pământul în
Partea Întâi […] Când a primit scrisoarea în care era chemat la război a vrut să o rupă în bucăți mici, asemenea acelora în care se fărâmase inima lui. A vrut să o ardă, să simtă și ea, scrisoarea, cum limbile de foc o strâng, o schimonosesc și o transformă în cenușă, așa cum simte
– Paulină, te du pân’ la moară și adă un socotei de făină. Vezi că ai la ușă pregătite gălețile de lapte, să le lași morăriței. – Mă duc îndată, mămică. Deseară ai de treabă cu mine? – După ce te întorci de la moară, tre’ să punem de pite. Dară dup-aia… Ce-i? Îți ard