Mersul la mare din 3 perspective: copil, adolescent și părinte

adnana/ May 17, 2021/ Parenting/ 1 comments

Mersul la mare este întotdeauna o sursa de entuziasm, nerăbdare și fericire pentru mine, la fel de mult precum este pentru copiii mei.

Pentru că nici eu nu puteam să dorm cu o noapte înainte de plecare. Pentru că abia așteptam să ajung pe nisipul fierbinte, ce îți ardea tălpile, iar apoi fugeam repede-repede să ne răcorim în apa călduță și sărată a mării. Pentru că îmi plăcea atmosfera de vacanță de la mare, tarabele cu jucării și parcurile de distracții. Până și trezirea dis-de-dimineață ca să prindem loc pe plaja era o aventură. Și ce bine era când cearceafurile începeau să se întindă unul lângă altul, încât nici loc sa treci printre ele nu mai aveai, dar tu aveai asigurat locul din față, de lângă apă.

Copilăria lor este puțin altfel acum, dar bucuria e aceeași. Pentru ei, mersul la mare înseamnă bălăceală toată ziua și nisip până în cele mai ascunse locuri ale corpului uman. Înseamnă aventură cu rulota, să ne uităm la stele și lună și să ascultăm valurile.

Nu în ultimul rând, pentru ei, mersul la mare înseamnă și că își văd o parte din bunici, ceea ce cred ca întrece orice. 

Citește și: Noi și marea. Cum se simte o plajă sălbatică?

Apoi, când am crescut, lucrurile s-au schimbat puțin. Îmi plăcea marea la fel de mult, dar era tare greu să te trezești dimineața să mergi la plajă, când ziua ta se încheia cu un răsărit. Mai era și varianta de a îmbina somnul cu plaja, că e fain să dormi și să te bronzezi. Problema e că până pe la 8-9 era frig ca naiba și nisipul era rece și umed, iar după aceea te simțeai ca un pui la rotisor, prăjindu-te până căpătai un auriu frumos. Hahaha! Mai bine un roșu aprins: ))

Țin minte cât de mult îmi doream să merg în Mega Discoteca Tineretului din Costinești. Și chiar am ajuns în primul an când am mers fără ai mei la mare. Era vara anului în care împlineam 18 ani.

Important e că ne-am îndeplinit misiunea. Chiar dacă am rămas fără bani după aceea. Căci am plecat la mare cu economiile noastre și știți cât de mici erau alocațiile.

Să mai spun că Alex, soțul meu, fiind la facultate în Constanța, a fost și barman? Vă dați seama ca, pentru el, răsăriturile și apusurile curgeau pe bandă rulantă? Bine, nu doar ele curgeau, cred că și niște beri sau shot-uri, dar asta e deja povestea din culise.

Povestind despre asta, mă gândesc cum vor fi băieții când vor pleca singuri la mare. Ce aventuri îi vor aștepta? Ce nebunii vor face? Câte pastile de Distonocalm o sa iau ca să dorm? : )) 

Citește și: Cu rulota off-camping pe plaja din Vadu. Ce trebuie să știi?

Revenind în zilele noastre, când covorul de cearceafuri s-a sfârșit, singura discoteca la care mai merg e cea din sufrageria noastră în care răsună Rățușca Lulu sau vreun Break Dance, iar al meu soț mai face pe barmanul doar pentru mine cu câte un cocktail fără alcool, mă gândesc ce frumoasă a fost fiecare perioadă în parte și cât de important e să o trăiești. Să treci prin ea, să înveți, să te distrezi și să aduni amintiri. 

Vacanța pe malul mării, ca părinte, este o altă experiență bună de pus în albumul sufletului.

Întâi mănâncă nisip și beau apă din mare, apoi pășesc neîncrezători prin chestia asta fină, care frige. Anul următor se sperie când valul îi dărâmă sau le fură nisipul de sub picioare, iar la 10 minute distanță se aruncă precum delfinii în valuri.

Anul viitor deja aleargă și cu te ții cu greu după ei, punându-te pe repeat cu Scuze! Scuze! Atunci când goana voastră umple de nisip totul în jurul vostru.

Și așa, unul câte unul, anii vin și trec precum valurile, lăsând în urma lor doar scoici pline de povești și amintiri care prind viață când ajungi la mare.

Ieri le priveai amprentele din nisipul ud de pe malul mării, azi mai au puțin și te ajung la număr. Mâine…ei bine, mâine îi vei suna și îi vei întreba pe unde au petrecut seara trecută cu prietenii. 

amprente in nisip la mare

Mersul la mare ca părinți e diferit. E chiar obositor, atunci când sunt mici. Dar merită fiecare secundă.

Pentru un chiot
de fericire atunci când ating apa. 

Pentru bucuria lor atunci când îi înveți să
înoate. 

Pentru imaginile pe care te vei chinui să ți le amintești atunci când
veți fi doar voi doi pe malul mării, iar ei…

Ei vor fi mari. 

Vă invit să dați Like paginii de Facebook a blog-ului sau sa
va abonați la canalul de Youtube!

Share this Post

1 Comment

  1. Pingback: A doua vacanță off-camping cu rulota pe plaja Vadu - Toate pânzele sus

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*