♦ Le-am spălat în câteva ape, apoi le-am luat, bobiță cu bobiță și le-am taiat codițele negre. (grea muncă, mai ales când ești și pe funcția de servitor pentru doi prinți (Mami, dă-mi apă, te rog! Mami, îmi dai ceva să mănânc? Maaaamiii! Fabi nu mă lasaăăăă! )
♦ Apoi, am adăugat apă, cât să le acopăr 2 degete și le-am pus 20 de minute la fiert.
♦ După cele 20 de minute, le-am lăsat puțin să se răcească, după care le-am băgat în blender, alături de apa în care au fiert.
În acest proces, mi s-au alăturat și cei doi bucătărași, fapt ce a dus la prelungirea timpului cu minim 20 de minute. : )
♦ După blenduire, a urmat cea mai “frumoasă” parte. Bine, după cea cu tăierea codițelor, bob cu bob.
♦ Am dat prin sită întregul amestec, pentru a obține pasta de măceșe fără semințe și coji.
♦ Pasta astfel obținută am amestecat-o cu puțin zahăr și zeama de la o jumătate de lămâie și am mai fiert-o încă 20 de minute.
Și…Gata! Gemul de măceșe e gata! Știți cât de mult gem avem acum??
Aproape un borcan. : )) De 800g, ce-i drept.
Ei… Bun și ăsta!
Așadar, dacă nu aveți ce face și vreți să aveți o activitate mega-interesantă și care să vă dezvolte răbdarea, faceți gem de măceșe! : )
Pingback: Păpădia - Un fel de Cenușăreasa plantelor - Toate pânzele sus
Pingback: Dulceață din flori de soc. Înapoi la natură - Toate pânzele sus
Pingback: Dulceață din flori de soc. Un gust pe care nu l-am mai întâlnit