Când îmi cumpăr cărți, fac ce fac și aleg doar cărți din sfera psihologiei copilului sau de parenting.
Totuși, acum, pe sfârșit de an, am participat la o tombolă pe unul dintre grupurile mele de Facebook, Părinți pe sârmă, și am avut marele noroc să câștig două cărți. Una dintre ele este Acolo unde cântă racii, scrisă de Delia Owens.
Auzisem de ea, o știam, o aveam în wishlist. De aceea, cu atât mai mare a fost bucuria când am aflat că am câștigat-o.
A treia zi de Crăciun, băieții se jucau cu tati și m-am apucat să o citesc. Ca o magie, nu am mai putut să o las din mână. Am gătit, aruncându-mi ochii pe ea. Am citit, cât băieții au dormit. Am citit, în loc să mă uit la seriale. Am terminat-o într-o singură zi.
Doamne, ce poveste frumoasă! M-am cutremurat, am zâmbit și am trăit acolo, în mlaștină, alături de Kya, personajul principal al cărții.
Am citit cu sufletul la gură, abia așteptam să văd ce se întâmplă, dar voiam să continue cât mai mult. O să vă spun câte ceva despre acest roman, fără a da, însă, prea multe spoilere.
Kya este un biet copil, părăsit de mamă, apoi de frați și, în cele din urmă, de tatăl abuziv. Învață să se descurce cu treburile casei, să facă rost de bani și, mai presus de toate, învață să trăiască singură.
Natura îi va fi mamă, tată și casă. Balta, cu toate păsările, animalele și insectele, îi vor fi prieteni și învățători.
Toate detaliile sunt extrem de sugestive, încât mi-a fost foarte ușor să pictez cu ochii minții toate peisajele, lagunele și penajul păsărilor. Cred că și de asta mi-a plăcut atât de mult, dincolo de povestea în sine.
Pingback: Viața ca un râu, Shelley Read - recenzie de carte