Miroase a vară.

Ziua, iasomia îți inundă simțurile cu parfumul ei. Și nu este doar o expresie. Îi vezi frunzele pline și mari, din care apar, mici și finuțe, floricelele albe. Apoi, mirosul ei te îmbată. Îl simți și parcă îl guști, în același timp. Parcă ți-ai dori doar să insipri, să păstrezi cât mai mult din aroma ei, pentru tine.

Miroase a iarbă încinsă de soare.

Miroase a frăguțe aromate și dulci, ce se ascund, timide, pe sub frunze.

A praf. Și a pământ copt de razele soarelui.

Noaptea, mirosul e…rece. Și umed. Dar e miros de vară. Și, din nou, aș vrea doar să îl inspir. Să îl țin pentru mine, să îl simt cum îmi pătrunde în tot corpul.

Miroase a vară.

Și a copii rumeniți de razele soarelui. Miroase a copii obosiți de urcatul pe cărările abrupte ale pădurii și de alergatul prin poienițele ascunse. A copii fericiți și liberi.

Miroase a copilărie verde. Și…a vară.