Despre somnul de zi al copiilor. Atunci când ai doi copii, cum îi adormi?
Am văzut recent pe unul dintre grupurile de Facebook din care fac parte, o postare a unei mămici care avea doi copii, unul de 3-4 ani, iar altul bebeluș. Mămica respectivă cerea sfaturi cu privire la somnul de zi al celor mici, întrucât nu reușea să îi culce pe amândoi în același timp.
Am trecut și eu prin această problemă, când Fabian era mic. Filip avea 3 ani, încă mai dormea ziua, dar somnul lui nu se potrivea cu unul dintre somnurile lui Fabi. Când se trezea Fabian, îl lua somnul pe Filip. Și invers.
Organizația Mondială a Sănătății face următoarele recomandări în ceea ce privește orele de somn ale unui copil:
0-3 luni: 14-17 ore de somn (inclusiv somnurile de zi)
4-11 luni: 12-16 ore(inclusiv somnurile de zi)
1-2 ani: 11-14 ore(inclusiv somnurile de zi)
3-4 ani: 10-13 ore(inclusiv somnurile de zi)
-
- Vârsta: maxim 1 an
-
- Vârsta: între 1 și 2 ani
-
- Vârsta: între 3 și 4 ani
O să vă spun ce modalități am încercat noi și cum am trecut peste acea perioadă.
Întâi, am încercat să îl legăn pe cel mic până adormea, îl puneam în pat, și apoi îl adormeam și pe cel mare. Cât mai repede, pentru că riscam să se trezească poznașul mic, care simțea că patul e mai rece decât brațele mamei și începea să plângă. Dacă se întâmpla asta, începea și Filip să plângă, deoarece voia să doarmă cu mine, eu trebuia să îl iau și pe bebeluș și…ce mai! Știți bine despre ce vorbesc, nu? Fire albe. Multe. Apărute ca ciupercile după ploaie. Numai ca la mine, picăturile de ploaie erau țipete de plâns, mai ascuțite sau mai băiețoase, în funcție de vârstă. : )
Apoi, am încercat să îi adorm pe amândoi în același timp. Adică, în timp ce îl țineam în brațe, la sân, pe bebe, îi citeam și îl țineam pe cealaltă jumătate de corp și pe Filip. Uneori funcționa, alteori nu. De amorțeala și de durerile mele de spate, umeri sau alte părți ale corpului, nici nu mai vorbesc. Mamele sunt proiectate pentru asta, nu?
Uneori, primeam și ajutorul lui tati. El stătea cu unul dintre ei, cât îl adormeam pe celălalt.
Foarte util a fost și un sistem de purtare. Îl adormeam în marsupiu pe cel mic, în timp ce mă puteam ocupa și de cel mare, apoi pe Fabian îl transferam în pat și îl adormeam pe Filip.
Îi adormeam, îi suceam, se trezeau, îi adormeam din nou, când pe unul, când pe altul, când unul pe altul…și așa a zburat timpul.
Lucrurile au funcționat așa o perioadă, până când cel mare a renunțat la somnul de zi, adică undeva pe la 3 ani și câteva luni. Apoi, ritualul a fost să îi găsesc o activitate de făcut sau să își consume timpul de desene în timp ce îl adormeam pe cel mic, și apoi să folosim acel timp pentru conectare și să îl petrecem împreună, indiferent câtă treabă mă aștepta cu sufletul la gură.
Mi-am dorit de multe ori să am o baghetă magică, să adoarmă amândoi, să adoarmă chiar și Zâna cu bagheta, iar toata lumea să fie fericită și veselă la trezire. Și…apoi m-am trezit. Fără baghetă.
Sper să vă fie de folos sfaturile mele și…somn cât mai lin!
Sursa foto: Pinterest
