Alăptarea și povestea pandantivului din lapte matern

Adnana/ January 26, 2021/ Părți din mine/ 2 comments

Despre alăptare am mai scris. Despre cât de importantă este, despre cum a fost începutul alăptării pentru mine. Dar nu am scris niciodată mai profund. Ca acum. Și acum îmi aștern sentimentele, experiența prin care am trecut, nicidecum nu vreau să fac o dezbatere despre alăptare sau lapte praf. 

De ce sa scriu acum despre asta? Pentru că ieri am primit bijuteria care îmi va aduce aminte toată viața de alăptarea băieților mei.

Mi-am dorit mult o astfel de bijuterie. 

De ce? De ce un pandantiv cu lapte matern poate fi atât de valoros?

Pentru că, peste ani, voi simți prin el ce simt acum. Acum, în această perioadă unică din viața unei mame. Îl voi atinge și îmi voi vedea din nou bebelușii la piept. Le voi simți căldura și mirosul.

Pentru că anii se vor așterne peste noi, precum zăpada. Iar când zăpada o să coboare în părul meu și va veni primăvara, băieții mei vor fi semeți ca brazii. Iar mica inimioară va fi portalul meu către…brăduți.

Pentru că alăptarea ne-a salvat viețile.

Viața lui Filip. De la problemele de adaptare ale sistemului său digestiv, la antibiotic primit in primele zile de viata, la alergiile dezvoltate ulterior… L-a ajutat să fie mai puternic. Nu că nu ar fi fost. Dar a fost forța nevăzută de care a avut nevoie.

Viața mea. Pentru că depresia postpartum a trecut și pe la mine. Dar m-am agățat de sentimentul pe care îl aveam atunci când alăptam și am reușit să ies la lumină.

Pentru că am luptat ca să pot alăpta. M-am lovit de stânci și am căzut. Dar m-am ridicat, simțind că, doar așa, puteam fi lângă el…chiar și când nu eram.

Pentru ca alăptarea mi-a luminat 5 ani și 2 luni din viață. Și va continua să îmi aducă liniște și fericire până când și mezinul va renunța. Alăptarea a fost hrană, conectare, siguranță, liniște și alinare. Atât pentru ei, cât și pentru mine.

Pentru că am simțit că am nevoie de acest pandantiv. Am simțit nevoia de a avea o fărâmă de magie ca amintire.

Pentru că e parte din mine. Bucată nascută din mine și din sufletul meu și pusă într-o mică inimă.

Iar șuvițele lor…Soarele și Luna. Așa cum spun mereu. Așa cum simt mereu. Părticele din ei care pe mine mă întregesc și pe care să le privesc atunci când viața îi va purta în povestea lor și nu vor mai fi lângă mine. 

Acest pandantiv nu e o bijuterie. E o fărâmă a sufletului meu, a sufletului
pe care ei doi l-au văzut și l-au simțit mai aproape ca nimeni altcineva. Ei mi-au curs prin vene și eu am curs prin
ale lor.

O fărâmă  care sper să nu îmi amintească doar mie de ei,
ci și lor de mama. Atunci când ea va fi…undeva. Orice ar însemna acest
undeva.  

alaptare, bebelusi si pandantiv

Mulțumesc, Aniami’s – Bijuterii din amintiri, pentru că ai luat o parte efemeră din mine și ai transformat-o într-o amintire palpabilă și plină de sentimente.

Vă invit să dați Like paginii de Facebook a blog-ului sau sa va abonați la canalul de Youtube!

Share this Post