Am pregătit zeama așa cum îmi amintesc de la bunica mea:
∞ Am pus la fiert 3,5 litri de apă, în care am adăugat:
∞ 250 g zahăr
∞ o linguriță scorțișoară
∞ Separat, am amestecat o lingură de făină cu puțină apă, rezultând o pastă lichidă, cu textura ca de ciulama. Am pus-o și pe aceasta în oală și am amestecat cu un tel, pentru ca zeama să se îngroașe puțin. Cred că acesta era secretul bunicii mele, pentru ca zeama să nu fie prea subțire. Acum poate fi și secretul vostru, pentru ca rețeta să ajungă în „caietul cu rețete” al familiei.
∞ Când apa a început să clocotească, am adăugat mucenicii și i-am lăsat să fiarbă conform indicațiilor de pe ambalaj, adică aproximativ 8 minute.
∞ După ce mucenicii au fiert, am oprit focul și am adăugat esență de vanilie, coaja de la două lămâi netratate (și spălate cu bicarbonat de sodiu) și miez de nucă, pe care în prealabil l-am rumenit ușor.
Mi-ai adus aminte de bunica, ea mereu facea mucenici in casa.
Amintiri prețioase, lăsate de bunicile noastre.:) Îmi place să îmi imaginez că de fiecare dată când ne amintim de ele, bunicile zâmbesc acolo, sus.
Pingback: Proba 1. Mucenicii Băneasa – rețete cu miez de poveste