Perspectiva
poveștii este privită din două puncte de vedere: unul, al lui Theo, iar cel
de-al doilea e reprezentat de jurnalului Aliciei. Theo vrea să o ajute pe
Alicia, să devină psihoterapeutul ei și să încerce să o facă să vorbească. E
foarte captivant felul în care un personaj tăcut poate „vorbi” atât de bine
prin limbajul corpului și prin privire.
Am găsit foarte
interesant și modul în care iubirea poate fi colacul tău de salvare, dar, la fel
de bine, poate fi și cea care te trage la fund. Mă refer aici la iubirea dintre
Theo și soția lui, Kathy. Iubirea pentru Kathy l-a făcut alt om, l-a făcut să
se simtă văzut și important, dar tot ea l-a adus pe marginea prăpastiei…
Mitologia greacă
inserată printre rândurile acestui thriller a fost firul argintiu cu care a
fost cusută toată intriga. Alcesta este eroina unui mit
grecesc, care își dă viața pentru soțul ei, Admet. Alicia pictează imediat după
moartea soțului ei un tablou pe care îl numește Alcesta.
Pingback: Frontul de acasă, Kristin Hannah - recenzie - Toate pânzele sus