Mă uit la voi…
Ma uit la voi si simt cum o scanteie de fericire imi aprinde tot corpul, ca o dara lasata de un butoi cu praf de pusca. Iar cand aceasta ajunge, in cele din urma la inima, are loc o explozie.
Ma uit la voi cum va jucati si va vad mici, din nou. Am clipit si va vad cum alergati si radeti.
Ma uit la voi si il vad pe tatal vostru. Gesturile lui, poate vorbele lui, indemanarea lui sunt oglindite in voi.
Ma uit…si simt cum intreaga mea fiinta se hraneste cu zambetele voastre. Sunt ca o lampa, iar voi sunteti soarele ce ma incarca.
Va vad si va aud. Va simt caldura manutelor mici si pufoase. Va imbratisez si simt ca suntem iar un tot, asa cum eram cand casuta voastra eram eu.
Ma uit…si simt iubirea voastra neconditionata. Simt cum ne iubiti, chiar daca vorbele sau privirile voastre sunt pline de furie.
Ma uit la tine, Filip, si imi ajungi pana la coaste. Ma intreb oare in cate clipiri vei fi mai inalt decat mine?…
Iar tu, Fabian, parca ieri erai cat antebratul meu. Acum te ghemuiesti la mine in brate ca sa te pot legana…
Palmutele voastre incep sa acopere palma mea din ce in ce mai mult…
Ma uit…si vreau sa fiu mai buna. Vreau sa fiu cea mai buna versiune a mea. Sa va indrum cu blandete si fermitate, sa fiu un exemplu bun, sa numaram si sa iasa castigator zambetul – nu lacrimile, sa avem traditiile noastre…
Ma uit la voi si vad cum vi se contureaza personalitatea, cum va modelati ca o bucata de lut in mainile olarului…
Ma uit la voi si vad fericirea.
Ma uit la voi…si va vad barbati.
Adevarat, frumos si sensibil!ceva ce nu vrem să treaca niciodata!
Multumesc! Asa e…
Pingback: Dimineți la noi în familie