Domnule Timp

Adnana/ September 20, 2020/ Poezii/ 1 comments

Domnule Timp, vă rog, încetiniți puțin

Vreau să văd și să simt mai mult momentele care vin.

Vă rog, nu cer prea multe, doar o clipită,

Așa, aș putea fi mai fericită.

Nu! Vă rog, nu vă mai grăbiți,

Chiar nu aveți unde să fugiți.

Pot să vă tutuiesc? Mi-ar fi mai ușor,

Să îți pot vorbi despre iubire și dor.

Stai, te rog, respiră o secundă

Până la capăt mai e cale lungă.

 

Și…care capăt?

Al meu? Al vieții? Al lumii?

Suntem doar eu și-al meu strigăt,

Vrem să trăim ca nebunii.

Vreau să simt că trăiesc,

Să gust din gustul vieții.

Nu vreau să îmbătrânesc

Să fiu o umbră a tinereții.

Și a vieții.

 

Din umbră mă adun

Bucată cu bucată și mă tot compun.

Ajută-mă, te rog, să fiu tot Eu

Chiar dacă zilele se scurg mereu…mereu.

Ai milă și oprește-te o secundă.

Nu-i mult, când eternitatea îți este oglindă.  

 

Timpule, vezi tu,

Fiecare zi ce zboară, e una pierdută.

Vreau să le prind pe toate, să le curm zborul

Să le închid în suflet și să nu le duc dorul. 

 

Și știi de ce? De ce te rog atât,

Secundă cu secundă, minut cu minut

Știi de ce te vreau așa de mult, încât

Îți închin poezii și de mine te-aș fi cusut.

 

Pentru că sunt o dată.

Și-o dată doar voi fi pe-această lume.

Iar tu treci prin mine, mă lași dezbrăcată

Și mă-împarți în volume.

 

Pentru că vreau să fiu protagonistă,

Regizor și personaj secundar,

În acest film al vieții ce mi-a fost făcut dar

Să pot să îmi văd firul, poate chiar și ața

Ca să pot înțelege odată cum se trăiește viața.

 

Domnule Timp, revin la politețe,

Opriți-vă, vă rog,

Și mergeți cu blândețe.

Căci nu am timp să-alerg iar după dumneata

Și-apoi nu mă vei putea ierta,

Când trupul îmi va sta în calea ta

Iar sufletul meu, cu totul, te va întrista.

Iar dacă trist tu vei umbla

În lumea asta, dintr-o margine în alta, iar și iar,

Vei picura lacrimi din tine,

Și prin oricine treci, va rămâne și din mine,

Ca un dar.

Până când, și așa puțin cum ești, și mai puțin tu vei rămâne.

Și când te vei sfârși, adu-ți aminte de blestemul meu,

Că te-am rugat, pentru o clipă, să stai un pic, să nu mai
fugi mereu,

Că mi-am dorit să fii doar al meu.

Text: Adnana Neacșu

Foto: Pinterest

Share this Post