Adnana și bucătaria. Before 2015 sau after 2015 când m-am măritat și am devenit mamă? Va zic eu. Before 2015, făceam cele mai bune ochiuri și cel mai gustos cașcaval pane, plus o porție zdravănă de cartofi prăjiți și gata masa.

After 2015…se cam schimbă treaba. Făceam eu cele mai bune și minunate preparate mai sus menționate, dar nici să le mănânci dimineața-prânz-seară, zi de zi nu puteai. Plus că, na, femeie măritată, la casa mea, trebuia să fiu și gospodină, nu?

Așa că, ușor, ușor, am început cu o ciorbiță timidă, apoi cu o tocaniță afumată light, brioșe destul de arătoase și bune de folosit în loc de pietre cu care să arunci după câini dacă te aleargă, clătite lipite de tavan sau gresie…ce să mai, îmi făceam loc prin toate categoriile meniului unei bucătării demne de o gospodină. Începutul, recunosc, nu a fost unul prea bun, dar nu m-am lăsat.

Am rămas apoi însărcinată și meniul lui Alex era format în funcție de poftele mele…ce să mai, roșii cu brânză de vacă la micul dejun, la prânz o schimbam cu brânza de oaie și seara…mai light așa că aveam arsuri. J)

Acum mai serios vorbind, chiar am luat-o pas cu pas, cu un telefon la mama, un mesaj la mama soacră, Sfântul Internet și Prea Mură-în-Gură Făcătorul de Minuni Youtube, am ajuns la un nivel decent.

După ce am început diversificarea lui Filip, deja îmi dădeam doctoratul în materie de preparate fel de fel și de re-adaptări, poate poate o mânca și el. N-a prea fost să fie, că nici în ziua de astăzi nu e mâncacios, ba e chiar foarte selectiv, dar măcar am învățat și eu să gătesc.

Fac cozonac, pâine cu drojdie, chifle, wafe, clătite, pancakes, chiar și mâncarea gătită îmi iese acum… dar deja par prea pricepută. J

După acest CV al activității mele culinare, ajungem în zilele noastre, când Domnul Coronavirus își face de cap, Doamna Drojdie stă și ea izolată de frica lui, iar noi ne întoarcem la bază și ne apucăm de făcut pâine, ca pe vremea bunicilor.

Noi avem mașină de făcut pâine de aproape 2 ani și este a doua cea mai bună investiție din bucătărie. Prima e mașina de vase. J Am folosit-o zilnic de când am luat-o, până acum o săptămână, când, ghiciți ce? Am rămas fără aurul zilelor noastre – Drojdia J Buuun…nu-i nimic. Fac lipii, mi-am zis eu, și între timp am început să cresc și o maia ca să scăpăm de tot de grija drojdiei.

Am făcut lipii…de o săptămână tot fac. Dimineață, prânz, uneori chiar și seara. Dar mi s-a luat. Așa că am zis: Hai să încerc maiaua asta, că tot m-am chinuit și cu ea o grămadă, hrănește-o mai ceva ca pe copii, ține-o la căldurică, nu prea prea, nici foarte foarte.  Și am pornit timid să fac o serie de pancakes cu discardul de la ea(e un întreg proces, la fiecare 12h maiaua trebuie hrănită. Adică arunci jumătate din ea și îi adaugi apă și făină. Acest rest din ea care trebuie aruncat se numește discard. V-am dat pe spate, nu? J De la pietro-brioșe am ajuns la Discard). Au ieșit mega bune. Pufoase, aerate și gustoase. Am mai așteptat câteva zile, și în ziua a 8-a, când deja maiaua mea se încadra în categoria de good to bake, am pornit.

Și pornită am rămas, că după ce am bibilit la aluatul ăla mai ceva ca la ăștia mici când erau bebeluși, amestecă-l, apoi lasă-l în etapa de autoliză- 45min, frământă-l, lasă-l la dospit 4 ore, timp în care îi mai aplici niște Strech&Fold, adică îl mai întinzi unpic, apoi iar îl lași, iar îl întinzi, îl odihneși, îl pre-modelezi, iar îl odihnești și în sfârșiiiiit, îi dai forma finală.

Dar staaaați! Că mai urmează. Îl mai lași 2hjumate la dospit.

Ce mai…ți-e poftă de pâine…pune-ți pofta în cui! Că până apuci să mănanci ți se lungesc urechile.

Și, mai mult, lungi mi-au rămas, că nici nu mi-a ieșit măreața pâine. Fie vorba între noi, cred că m-am grăbit și maiaua era încă instabilă (psihic). Dar nu-i nimic…nu mă grăbesc nicăieri că izolarea va ține mult și bine, așa că…la un moment dat, o să îmi iasă și mie o pâine cu maia. Sper. Cred!!