Timpul zboară chiar și pe timp de pandemie și nu există seară în care să nu mă uit la găluștile astea două și să nu mă minunez de ele. Mi se par schimbați pe zi ce trece și totul se întâmplă într-o singură clipire…

Ieri aflam că sunt însarcinată cu Filip. Doamne, ce amalgam de emoții am trait atunci…Eram fericită, dar temătoare, entuziasmată, dar neîncrezătoare, zâmbeam, dar plângeam în același timp.

Ieri, l-am ținut pentru prima oară în brațe. Și m-am schimbat. Am devenit o altă Adnana.

Ieri, Filip făcea 1 an. Și eram cu carnețelul cu notițe după mine. Fiecare silabă, chiar dacă nu însemna nimic, era notată și explicată cu mimica feței lui atunci când o rostea.

Ieri, Filip deja avea 2 ani. Era Speedy Gonzales, isteț și vorbăreț și chiar dacă stăteam de multe ori singuri toată ziua pe lângă casă, nu mă plictiseam cu el. Vorbeam amândoi și ne înțelegeam ca doi oameni mari.

Ieri, am aflat că sunt însarcinată cu Fabian. La fel de multe emoții, doar că, de data aceasta, erau mai bine definite, mai conturate. Eram mai fericită, pentru că știam deja ce înseamnă să fii mamă, Filip mă învațase și, tot el, m-a făcut să îmi mai doresc un copil. Îmi era teamă, dar o altfel de teamă decât cea simțită atunci. Îmi era teamă de cum va primi Filip vestea, și, mai apoi, noul membru al familiei noastre.

Ieri, i-am sărutat fruntea moale, călduță și atât de catifelată a micului Fabian. Și, din nou, am devenit Adnana upgrade. : )

Ieri, Filip făcea 3 ani. Și în ciuda schimbărilor vârstei și a venirii pe lume a frățiorului lui, era cel mai înțelegător băiețel.

Ieri, Fabian făcea 1 an. Am mai uitat să iau carnețelul ăla mereu, dar tot i-am notat și lui multe drăgălășenii bune de citit când va fi mare. Și parcă trag mai mult de momentele astea. Pentru că nu știu dacă voi mai trece sau nu prin sărbătorirea altui prim anișor.

Ieri, Filip făcea 4 ani. Băiat mare, cu personalitate, fericit că am sărbătorit ziua lui la bunici, sensibil și iubitor.

Ieri…au fost toate. Am clipit și au crescut. Știu că sunt momente când abia așteptăm să vină ora de culcare, că sunt momente când rezervorul nostru de răbdare se golește…dar sunt și momente când din bebeluși, îi vezi băieței. Și din băieței, băieți. Apoi adolescenți…Și până să apuci să îți dai seama, sunt deja bărbați. Timpule, ai milă…