Eveniment organizat de Prințesa Urbană și Mozaic Media – panelul 1
Pe 23 aprilie a avut loc evenimentul Copilăria mică. Grădinița și școala. Adolescența organizat de Mozaic Media și de Prințesa Urbană.
Am participat, în primul rând, ca mamă. Am vrut să aflu mai multe despre traumă, atașament și încredere în sine sau bullying. Speakerii au fost oameni pe care îi urmăresc și de la care învăț de fiecare dată câte ceva. Pe lista acestora au fost: Diana Stănculeanu, Otilia Mantelers, Mira Loghin, Sandra O’Connor, Oana Moșoiu, Andreea Neagu.
M-am înscris imediat, nu aveam cum să ratez această suită de specialiști. Oh, Doamne, am așteptat evenimentul cu inima la gură. Cred că la fel de interesați au fost și ceilalți 700 de părinți care au fost prezenți. Este atât de multă nevoie de informare, de înțelegere și de îndrumare!
În al doilea rând am vrut să particip ca blogger, în speranța că voi reuși să scriu un articol prin care să subliniez ceea ce am aflat și să dau mai departe aceste informații, pentru ca ele să ajungă la cât mai mulți părinți. Va fi multă informație, așa că voi structura informațiile în funcție de panelurile în care au avut loc discuțiile. Așadar:
Despre atașament, traumă și viața emoțională a părintelui au vorbit:
- Diana Vasile, psiholog, președinte Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei
- Sandra O’Connor, psiholog clinician, doctor în psihologie comportamentală
- Mira Loghin, specialist în educația timpurie
Ce este atașamentul?
Atașamentul definește
legătura emoțională strânsă dintre oameni. Atașamentul este prima formă de
comunicare, existentă încă din perioada în care bebelușul se manifestă doar
prin sunete și gesturi, și rămâne pentru întreaga viață cea mai expresivă
manieră de traducere a emoțiilor și trăirilor noastre. (Copilul
invizibil, Gaspar Gyorgy, p. 81).
Sunt formulate 4 tipuri de atașament:
- Atașament sigur
- Atașament nesigur – evitant
- Atașament nesigur – ambivalent
- Atașament dezorganizat
Ioana (Prințesa Urbană) și-a întrebat invitatele de ce consideră că este important atașamentul.
Sandra O’Connor a răspuns: „Pentru că, eu, ca adult, funcționez în relații. Într-un atașament securizant dăm susținere, conținere. Poți să exiști în furie și în nesiguranță, pentru că ești iubit și în momentele tale neplăcute.
Cum să stăm cu emoția? Să ne permitem să simțim orice emoție. Să o lăsăm să treacă prin corpul nostru și să o acceptam. Dacă învățăm să acceptam în noi aceste emoții, nu ne vor speria când vor apărea și în copiii noștri.”
Mira Loghin a făcut o analogie între atașament și germinarea unei
semințe pe care o pui în pământ. Ea ne-a spus că primul atașament are loc
încă din uterul femeii, când acolo începe să se dezvolte o nouă viață. În uter
începe să se dezvolte prima rădăcină a viitorului copil.
Diana Vasile a luat o piatră de pe umerii fiecărui părinte,
spunându-ne că atașamentul se poate modifica.
Așadar, dacă am
reușit să o dăm în bară într-un fel sau altul, vestea bună e că putem să
îndreptăm lucrurile.
Doamna psiholog
ne avertizează că nu este ușor și că modificarea nu va avea loc radical. Repararea unui atașament înseamnă, în
primul rând, un proces de lucru cu tine
însuți.
Despre TRAUMĂ și STRES
Trauma este un eveniment singular de o intensitate foarte mare, care apare în viața unui individ și care depășește abilitățile sale de adaptare. (sursa Wikipedia)
Exemplu: accidente, operații.
Stresul este este o reacție din partea organismului uman la orice amenințare, fie ea reală sau imaginară, care ne poate face foarte mult rău. Când creierul uman percepe amenințarea în cauză, îi transmite corpului că este ceva în neregulă. Iar corpul reacționează astfel: îi „spune” inimii să bată mai repede și îi „ordonă” sângelui să circule cu o presiune mai mare. După ce amenințarea, reală sau imaginară, dispare, creierul și corpul ar trebui să se relaxeze. Însă, din păcate, din cauza ritmului alert în care suntem nevoiți să trăim, creierul „uită” să se mai relaxeze, ceea ce favorizează apariția și menținerea stresului. (sursa Neuroaxis)
Diana Vasile spune că stresul din sarcină se transmite și fătului, de aceea trebuie să acordăm atenție și perioadei de sarcină.
Ca părinți, atunci când observăm că se întâmplă ceva care îl agită sau îl stresează pe copilul nostru, noi trebuie să învățăm să îl liniștim și să îl sprijinim. Acesta este marele ajutor pe care i-l putem oferi.
Tot doamna psiholog Diana Vasile ne-a vorbit și despre diferențele dintre stres și traumă.
Trauma lasă o urmă adâncă, este o rană.
„Rănile interioare ne diminuează capacitatea de a cântări impactul atitudinii noastre, de a păstra umanitatea și de a fi noi înșine. […] Până ce nu-i acordăm atenție și nu ne asumăm responsabilitatea de a face ceva cu suferința noastră, trauma ne va sabota din nou și din nou, în cele mai neașteptate momente.” (Copilul invizibil, Gaspar Gyorgy, p. 79).
Stresul e provocarea
de a găsi o soluție la o problemă și el trece, dacă faci ceva ce te relaxează
sau odată cu trecea timpul. Trauma, în schimb, nu trece, dacă nu îți întorci
atenția către ea. Cu cât de agiți și cauți soluții, care se dovedesc a fi
nefolositoare, cu cât încerci să o ignori, cu atât ne sabotează mai mult.
Soluția, în cazul unei traume, este ajutorul unui specialist.
Mai mult, atunci
când vorbim despre traumă, este foarte importantă capacitatea de recuperare și
de dezvoltare. Trebuie să ne concentrăm
pe recuperarea forței psihice.
3 lucruri importante pe care putem, ca părinți, să le oferim copiilor noștri:
1. Conexiunea (Sandra O’Connor) – felul în care le transmitem copiilor că suntem acolo pentru ei, că suntem PREZENȚI.
2. Grija de sine (Mira Loghin) – copiii văd în noi modele. Dacă noi acordăm atenție grijii de sine, atunci și ei o vor face.
3. Autonomia (Diana Vasile) – trebuie să îți vezi copilul ca pe o ființă separată. Să accepți că el ia decizii pe cont propriu, încă de când e mic.
Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană) a îndrumat această discuție foarte frumos, acoperind câte puțin din fiecare subiect, atât cât să ne rămână în minte lucrurile esențiale.
Priorități pentru părinți – din partea celor 3 speakeri
Diana Vasile:
- Calm- conținere emoții
- Să îți asculți corpul
- Să știi să relaționezi cu copilul.
Sandra O’Connor:
- Răbdare
- Înțelegere
- Să înveți să te ierți
Mira Loghin:
Să devenim curioși. Să ne întrebăm ce trăiește copilul, ce i se întâmplă. Și să ne întrebăm ce ni se întâmplă și nouă, ce trăim.
A fost un panel foarte bine structurat, speakerii s-au completat foarte bine una pe cealaltă. A
fost intens și interesant.
Ca să închei acest prim articol, o să vă las un citat al Dianei Vasile, care mi-a ajuns până în suflet:
„Să nu presupui că trebuie să știi tot, ca părinte. Important e sa descoperi.”
Citește și:
