Cum să fii un lider blând pentru copilul tău
Copiii au nevoie de lideri blânzi, în aceeași măsură în care au nevoie să simtă că părintele deține controlul. Deși testează constant limitele, ei o fac pentru a se simți în siguranță, pentru a se simți îndrumați.
Combinația unui eșec este următoarea: un părinte care nu știe să impună clar niște limite sau, dacă le impune, nu este constant în aplicarea lor și un copil puternic și inteligent care în permanență îl provoacă. Rezultatul va fi un comportament agitat, neliniștit, poate chiar plin de furie și de tantrumuri al copilului, care simte că plutește în derivă și, pe cealaltă parte, părintele va deveni frustrat, disperat și epuizat.
Deși nu mă simt confortabil să recunosc asta, dar și eu fac parte din această categorie a părinților care au eșuat să impună niște limite clare sau le-am stabilit dar nu le-am susținut constant, iar acum mă lovesc de comportamentul lui Filip, care îmi aruncă provocare după provocare, “strigând” că are nevoie de un “căpitan”.
Cum pot să fiu un căpitan bun? Cum putem fi niște lideri mai buni pentru copiii noștri?
Janet Lansbury, în cartea “Nu există copii răi”, ne dă câteva sfaturi:
1. Stabilește limitele cu calm, ferm, cu blândețe și din timp
Cu cât stabilim limitele mai clar, cu atât copilul va întârzia să își piardă controlul. Mai mult, această claritate te ajută și pe tine, ca părinte, să simți că ai situația sub control. Iar atunci când simți că ai frâiele, nu vei mai ajunge la capătul răbdării, devenind frustrat și furios.
Cum stabilim limitele cât mai clar?
Folosește un ton ferm și calm. În cazul unei reacții negative din partea copilului (de exemplu țipete, urlete sau încercarea de a da în tine), consideră această reacție una pozitivă, prin care copilul se eliberează. Recunoaște-i emoțiile (Știu că îți e greu…), oprește-l dacă vrea să te lovească (Nu te pot lăsă să mă lovești.) și menține-ți calmul.
2. Recunoaște-i punctul de vedere și nu i-l contrazice
Răspunsul tău, în fața unei afirmații de genul “trebuie să faci asta pentru mine”, poate fi: “Îți mulțumesc pentru părere. Uite care e planul.” Recunoaște ceea ce el simte, dar nu îl contrazice. Nu îi oferi putere și nici nu încerca să negociezi.
Copilul trebuie să înțeleagă că tu îi recunoști emoțiile, dar tot tu ai controlul. Are nevoie de empatie, nu de milă.
3. Cere-i ajutorul
Ajută-l să fie autonom și să se simtă implicat în activitățile de zi cu zi, oricând e posibil.
4. Conectați-vă
Copiii au nevoie de conectarea cu noi. Și, odată ce sunt conectați, vor respecta limitele mult mai ușor. Când nu simt legătura cu noi, atunci ei vor începe să testeze aceste limite.
Cum ne conectăm?
Prin îmbrățișări, râs sau activități împreună. Dar tu ai nevoie acum de o conectare stabilită atunci când copilul nu se poartă cum trebuie. Și ce facem?
Pur și simplu vorbim cu el. Iar atunci când impui o limită este nevoie de expresii clare: Nu îți dau voie…Nu vreau ca tu să…
(Lansbury, Janet 2017. Nu există copii răi. București. Editura Univers p. 167-169, p.174)
Sper ca aceste idei să fie folositoare și, dacă le puneți în practică, aștept părerea voastră.
Aș vrea să știu dacă au funcționat sau dacă ați găsit altă metodă sau poțiune magică pentru a fi un părinte mai ferm, mai bun și cu liniște în casă. : )
Aș vrea să știu dacă au funcționat sau dacă ați găsit altă metodă sau poțiune magică pentru a fi un părinte mai ferm, mai bun și cu liniște în casă. : )
Sursa foto: Pinterest
