Pandemia a trecut,
dar a săpat adânc nesiguranță și teamă în mintea mea. A creat un nou loc al
fricilor, mai mare și mai întunecat, un întreg Regat al Umbrelor.
Și nu doar
pandemia a semănat o sămânță de frică în mine. Ci și momentul în care am
devenit mamă. Acum 7 ani, când Universul mi-a încredințat un nou suflet, de
care să am grijă și pe care să îl protejez, un alt fel de teamă s-a cuibărit în
mine și nu cred că va mai pleca vreodată de acolo. Sunt grijile unei mame
pentru copilul ei, griji și temeri care fac horă cu iubirea și recunoștința de
a avea un copil.
E incredibil ce
poate face frica în gândurile unui om – le ia și le înnoadă strâns, încât cu
greu reușești să le mai descâlcești și să mai vezi și lumina, dincolo de umbră.